1 Paul, sclav al lui Cristos Iesus, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să anunţe Vestea Bună a lui Dumnezeu, 2 pe care Dumnezeu a promis-o mai înainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi. 3 Ea Îl priveşte pe Fiul Lui care, ca Om, S-a născut ca descendent al lui David 4 şi care, din punct de vedere al Spiritului sfinţeniei, a fost declarat cu putere Fiul lui Dumnezeu prin învierea Sa: Iesus Cristos, Domnul nostru. 5 Prin El am primit graţia de a face lucrarea de apostol, pentru a conduce în numele Său oameni din toate naţiunile la ascultarea credinţei, 6 între care sunteţi şi voi, cei care aţi fost chemaţi de Iesus Cristos. – 7 Tuturor celor care sunt în Roma iubiţi ai lui Dumnezeu, chemaţi să fie sfinţi: graţia şi pacea să vă fie date din partea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, şi a Domnului Iesus Cristos!
8 Mai întâi, Îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Iesus Cristos cu privire la voi toţi, întrucât în întreaga lume se vorbeşte despre credinţa voastră. 9 Dumnezeu, pe care Îl servesc din toată inima în predicarea evangheliei Fiului Său, îmi este martor că vă amintesc fără încetare, 10 cerând totdeauna în rugăciunile mele ca acum, în sfârşit, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc să vin la voi. 11 Într-adevăr, tânjesc să vă văd, ca să împărtăşesc cu voi vreun dar spiritual pentru ca să fiţi întăriţi, 12 adică să fim reciproc încurajaţi prin credinţa care ne este comună, vouă şi mie.
13 Vreau să ştiţi, fraţilor, că mi-am propus adesea să vin la voi, ca să am vreun rod şi printre voi, ca şi printre celelalte naţiuni, dar am fost împiedicat până acum. 14 Eu sunt dator atât faţă de greci, cât şi faţă de barbari, atât faţă de cei înţelepţi, cât şi faţă de cei neştiutori. 15 Astfel, am o dorinţă vie să vă predic evanghelia şi vouă, celor din Roma.
16 Într-adevăr, mie nu mi-e ruşine de evanghelia [lui Cristos], căci este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricărui om care crede, mai întâi a evreului, dar şi a neevreului. 17 Într-adevăr, în evanghelie este revelată dreptitudinea venită de la Dumnezeu începând şi sfârşind cu credinţa, după cum e scris: Cel care este drept prin credinţă va avea viaţă.
18 Mânia lui Dumnezeu se revelează din cer împotriva oricărei impietăţi şi nedreptitudini a oamenilor, care prin nedreptitudinea lor ţin adevărul prizonier, 19 căci ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este evident pentru ei, întrucât Dumnezeu le-a făcut cunoscut aceasta. 20 Într-adevăr, atributele invizibile ale lui Dumnezeu, puterea Sa eternă şi divinitatea Sa, se văd de la crearea lumii, se înţeleg prin lucrurile pe care le-a făcut El. Aşa că ei sunt fără scuză, 21 pentru că deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu nu L-au glorificat ca Dumnezeu şi nu I-au mulţumit; dimpotrivă, s-au rătăcit în raţionamentele lor, iar inima lor fără înţelegere s-a întunecat. 22 Ei se laudă că sunt înţelepţi, dar s-au prostit 23 şi au înlocuit gloria Dumnezeului nemuritor cu imagini care reprezintă omul muritor, păsări, patrupede şi reptile.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţeniei prin dorinţele inimii lor, astfel încât îşi dezonorează ei înşişi propriul corp, 25 ei care au înlocuit adevărul lui Dumnezeu cu o minciună şi care au venerat şi au servit creaţia în locul Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna. Amen!
26 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor ruşinoase. Femeile au înlocuit folosirea naturală a sexului lor cu una care este contrară naturii, 27 iar bărbaţii, de asemenea, au renunţat la relaţia sexuală naturală şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, făcând lucruri ruşinoase unii cu alţii, şi au primit în ei înşişi pedeapsa pe care o meritau pentru perversiunea lor.
28 Pentru că au refuzat să păstreze în mintea lor cunoaşterea lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte. Astfel, ei fac lucruri necuviincioase. 29 Sunt plini de orice fel de nedreptate, răutate, lăcomie, ură; plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt răutăcioşi, bârfitori, 30 calomniatori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, se gândesc cum să facă rău, sunt neascultători de părinţi, 31 nechibzuiţi, nu-şi respectă promisiunile, nu arată iubire faţă de alţii, sunt lipsiţi de îndurare. 32 Ei cunosc cerinţele impuse de Dumnezeu – că aceia care fac aceste lucruri merită moartea – şi, totuşi, nu numai că le fac, dar sunt şi de acord cu cei care le fac.