1 Care este deci avantajul evreilor sau care e utilitatea circumciziei? 2 Acest avantaj este mare în orice fel. Mai întâi, lor le-au fost încredinţate cuvintele revelate de Dumnezeu.
3 Ce să spunem dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va anula oare fidelitatea lui Dumnezeu? 4 În niciun caz! Să recunoaştem că Dumnezeu este adevărat şi orice om un mincinos, după cum e scris: Trebuie să fii recunoscut drept în cuvintele Tale şi să triumfi când eşti judecat.
5 Dar, dacă lipsa noastră de dreptitudine serveşte să arate dreptitudinea lui Dumnezeu, ce vom zice? Omeneşte vorbind, este oare nedrept Dumnezeu când Îşi dezlănţuie mânia asupra noastră? 6 În niciun caz! Altfel, cum ar putea Dumnezeu să judece lumea? 7 Şi dacă minciuna mea face să strălucească cu atât mai mult adevărul lui Dumnezeu spre gloria Sa, de ce mai sunt eu judecat ca păcătos? 8 Şi de ce n-am face răul, ca să rezulte din el binele? Unii, ca să ne calomnieze, afirmă că aşa spunem noi. Condamnarea acestor oameni este meritată.
9 Ce să zicem deci? Suntem noi superiori altora? Deloc. Într-adevăr, am făcut deja acuzaţia că atât evreii, cât şi neevreii sunt toţi sub dominaţia păcatului, 10 după cum este scris: Nu există om drept, nici măcar unul; 11 nu este nimeni în stare să înţeleagă, nu este nimeni care să-L caute pe Dumnezeu; 12 toţi s-au abătut, s-au pervertit; nu e nimeni care să facă binele, nici măcar unul; 13 gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limba practică înşelătoria. Au pe buze venin de viperă; 14 gura le este plină de blestem şi amărăciune. 15 Picioarele lor sunt iuţi ca să verse sângele, 16 distrugerea şi nenorocirea sunt pe căile lor, 17 şi n-au cunoscut calea păcii. 18 Înaintea ochilor lor nu există teamă de Dumnezeu.
19 Ştim că tot ce spune Legea se adresează celor care sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie recunoscută vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20 Într-adevăr, niciun om nu va fi considerat drept înaintea Lui pe baza faptelor făcute pentru împlinirea Legii, deoarece prin Lege devenim conştienţi de păcat.
21 Dar acum, o dreptitudine de la Dumnezeu, atestată de Lege şi de Profeţi, a fost făcută cunoscut independent de Lege, 22 şi anume dreptitudinea lui Dumnezeu prin credinţa în Iesus Cristos pentru toţi cei care cred. Nu există diferenţă, 23 pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu. 24 Ei sunt declaraţi în mod gratuit drepţi prin graţia Sa, prin răscumpărarea care se găseşte în Cristos Iesus. 25 Dumnezeu L-a prezentat ca sacrificiu de ispăşire, prin credinţa în sângele Său. El a făcut aceasta ca să-Şi demonstreze dreptitudinea, pentru că în îngăduinţa Sa a lăsat nepedepsite păcatele comise mai înainte. 26 El a făcut-o ca să-Şi demonstreze dreptitudinea în timpul de acum, pentru ca să fie drept şi totodată să-l considere drept pe cel care crede în Iesus.
27 Unde este deci motivul de laudă? A fost exclus! Prin care lege? Prin cea a faptelor? Nu, prin legea credinţei. 28 Într-adevăr, noi susţinem că omul este declarat drept prin credinţă, independent de respectarea Legii. 29 Oare Dumnezeu e doar al evreilor? Nu este şi al neevreilor? Ba da, El e şi Dumnezeul neevreilor, 30 întrucât există un singur Dumnezeu, care îi va declara pe cei circumcişi drepţi pe baza credinţei şi îi va declara şi pe cei necircumcişi drepţi prin credinţă.
31 Deci noi anulăm Legea prin credinţă? În niciun caz! Dimpotrivă, noi confirmăm Legea.