1 Am zis în inima mea: „Vino acum să te încerc cu bucurie: deci bucură-te de plăcere!“ Dar, iată, aceasta de asemenea este deşertăciune. 2 Am zis despre râs: „Nebunie!“ Şi despre bucurie: „Ce foloseşte aceasta?“ 3 Am căutat în inima mea cum să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce îmi voi conduce inima cu înţelepciune, şi cum să stăpânesc nebunia, până voi vedea ce este bine pentru fiii oamenilor să facă sub ceruri în toate zilele vieţii lor.
4 Mi-am făcut lucruri mari: mi-am construit case, mi-am plantat vii. 5 Mi-am făcut grădini şi parcuri şi am plantat pomi în ele, de orice fel de rod. 6 Mi-am făcut iazuri de apă, să ud cu ele pădurea unde cresc arborii. 7 Am dobândit robi şi roabe şi am avut robi născuţi în casa mea; am avut de asemenea mari averi de cirezi şi turme, mai mult decât toţi cei care au fost înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi-am adunat argint şi aur şi comori ca de împăraţi şi de provincii; mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătările fiilor oamenilor: o soţie şi ţiitoare. 9 Şi am devenit mare şi i-am întrecut pe toţi cei care au fost înainte de mine în Ierusalim; totuşi înţelepciunea mea a rămas cu mine.
10 Şi orice au dorit ochii mei nu le-am refuzat, nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie; pentru că inima mea s-a bucurat de toată truda mea şi aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.
11 Apoi am privit la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat şi la truda cu care m-am trudit ca să le fac; şi, iată, totul era deşertăciune şi goană după vânt şi nu am avut nici un folos sub soare.
12 Şi m-am întors să privesc înţelepciunea şi nebunia şi prostia. Pentru că ce va face omul care vine după împărat? Ceea ce s-a făcut deja!
13 Şi am văzut că înţelepciunea întrece cu atât nebunia, cu cât lumina întrece întunericul.
14 Înţeleptul îşi are ochii în cap, dar nebunul umblă în întuneric. Dar tot eu am observat că acelaşi lucru se întâmplă tuturor.
15 Şi am zis în inima mea: „Cum se întâmplă nebunului, aşa mi se va întâmpla chiar mie; şi atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?“ Atunci am zis în inima mea că aceasta, de asemenea, este deşertăciune.
16 Pentru că nu va fi nici o amintire pentru totdeauna a înţeleptului mai mult decât a nebunului; pentru că totul se va uita deja în zilele care vin. Şi cum moare înţeleptul întocmai ca nebunul?
17 Şi am urât viaţa, pentru că lucrarea care se face sub soare mi-a fost o povară; pentru că totul este deşertăciune şi goană după vânt. 18 Şi am urât toată truda mea cu care m-am muncit sub soare, pentru că trebuie s-o las omului care va fi după mine. 19 Şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau nebun? Totuşi el va stăpâni peste toată munca mea cu care m-am trudit şi cu care am fost înţelept sub soare. Aceasta de asemenea este deşertăciune.
20 Atunci am ajuns până acolo că inima mi s-a abătut spre disperare pentru lucrarea cu care m-am trudit sub soare. 21 Pentru că este un om a cărui trudă a fost cu înţelepciune şi cu cunoştinţă şi cu îndemânare şi lasă ce a dobândit unui om care nu s-a trudit cu ea, să fie partea lui. Aceasta de asemenea este deşertăciune şi un mare rău.
22 Căci ce are omul din toată truda sa şi din străduinţa inimii sale cu care s-a chinuit sub soare? 23 Pentru că toate zilele lui sunt dureri, iar osteneala lui, necaz; nici chiar noaptea inima lui nu are odihnă. Aceasta de asemenea este deşertăciune.
24 Nu este nimic mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi facă sufletul să se bucure de truda lui. Am văzut, de asemenea, că şi aceasta este din mâna lui Dumnezeu. 25 Căci cine poate mânca şi cine se poate desfăta mai mult decât mine? 26 Pentru că El dă unui om care este bun în ochii Săi înţelepciune şi cunoştinţă şi bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi să adune, pentru ca să dea celui care este bun înaintea lui Dumnezeu. Aceasta, de asemenea, este deşertăciune şi goană după vânt.