1 Şi m-am întors şi am văzut toate asupririle care se fac sub soare: şi iată lacrimile celor asupriţi şi nici un mângâietor pentru ei! Şi puterea era de partea asupritorilor lor, iar ei n-aveau nici un mângâietor.
2 Atunci am lăudat pe cei morţi, care au murit deja, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă.
3 Şi mai bine decât amândoi este cel care încă nu este, care n-a văzut lucrul rău care se face sub soare.
4 Şi am văzut toată truda şi toată iscusinţa la lucru: aceasta este doar din gelozia omului faţă de aproapele său. Aceasta de asemenea este deşertăciune şi goană după vânt.
5 Nebunul îşi încrucişează mâinile şi mănâncă propria lui carne.
6 Mai bine un pumn plin de pace decât amândouă mâinile pline de trudă şi goană după vânt.
7 Şi m-am întors şi am văzut altă deşertăciune sub soare:
8 este unul şi fără un al doilea şi n-are nici fiu, nici frate, totuşi toată truda lui nu are sfârşit şi ochiul său nu se satură de bogăţii. Şi nu zice: „Pentru cine mă trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bine?“
Aceasta de asemenea este deşertăciune şi o preocupare neplăcută.
9 Mai bine doi decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru truda lor.
10 Pentru că, dacă ar cădea, unul va ridica pe tovarăşul lui; dar vai de cine este singur când cade şi nu are pe altul să-l ridice!
11 Iarăşi, dacă se culcă doi împreună, le este cald; dar cum poate unul singur să se încălzească?
12 Şi dacă ar învinge cineva pe unul, doi îi vor rezista; şi o funie împletită în trei nu se rupe uşor.
13 Mai bine un tânăr sărac şi înţelept, decât un împărat bătrân şi nebun, care nu primeşte să fie înştiinţat; 14 pentru că din închisoare a ieşit el ca să împărăţească şi s-a născut sărac în împărăţia lui. 15 Am văzut pe toţi cei vii care umblă sub soare, cu copilul, urmaşul care-i va ocupa locul. 16 Fără sfârşit era tot poporul, toţi care stăteau înaintea lor; totuşi cei care vor veni după el nu se vor bucura de el. Cu adevărat, şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.