1 Păzeşte-ţi piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor; pentru că ei nu ştiu că fac rău.
2 Nu te pripi cu gura ta şi să nu ţi se grăbească inima să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este în ceruri şi tu pe pământ; pentru aceasta, cuvintele tale să fie cumpătate!
3 Pentru că un vis vine din mulţimea grijilor, şi un glas al nebunului, din mulţimea cuvintelor.
4 Când faci o promisiune lui Dumnezeu, nu întârzia s-o împlineşti, pentru că El nu găseşte nici o plăcere în nebuni; împlineşte ce ai promis! 5 Mai bine este să nu promiţi decât să promiţi şi să nu împlineşti. 6 Nu îngădui gurii tale să-ţi îndrepte carnea spre păcat şi nu zice înaintea îngerului că a fost o greşeală. Pentru ce să Se mânie Dumnezeu la glasul tău şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7 Pentru că în mulţimea visurilor sunt deşertăciuni, tot aşa şi în mulţimea cuvintelor; dar teme-te de Dumnezeu!
8 Dacă vezi asuprirea celui sărac şi judecata şi dreptatea încălcate prin violenţă într-o provincie, să nu te miri de aceasta; pentru că un mai-mare decât cel mare veghează şi sunt alţii mai mari decât ei. 9 Mai mult, pământul este de folos în toate privinţele: împăratul este dependent de ogor.
10 Cel care iubeşte argintul nu se va sătura de argint, nici cel care iubeşte belşugul, de câştig. Aceasta, de asemenea, este deşertăciune.
11 Când se înmulţesc bunurile, se înmulţesc cei care le mănâncă; şi ce folos are stăpânul lor, decât că le priveşte cu ochii săi?
12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puţin, fie mult; dar pe cel bogat, belşugul nu-l lasă să doarmă.
13 Este un rău dureros pe care l-am văzut sub soare:
bogăţii păstrate spre răul celui care le stăpâneşte; 14 sau acele bogăţii se pierd printr-o întâmplare rea; şi dacă a născut un fiu, nu rămâne nimic în mâna lui.
15 Cum a ieşit gol din pântecele mamei lui, aşa se va întoarce, cum a venit; şi nu va lua nimic din truda lui, să ducă în mâna lui.
16 Şi acesta, de asemenea, este un rău dureros:
că în toate privinţele, aşa cum a venit, aşa se va duce; şi ce folos are el că s-a trudit pentru vânt?
17 În toate zilele lui, de asemenea, el mănâncă în întuneric şi are mult necaz şi boală şi supărare.
18 Iată ce am văzut bun şi frumos: ca omul să mănânce şi să bea şi să vadă binele în toată truda lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; pentru că aceasta este partea lui. 19 De asemenea, orice om căruia i-a dat Dumnezeu bogăţii şi bunuri şi putere, să mănânce din ele şi să-şi ia partea şi să se bucure de truda lui: aceasta este un dar al lui Dumnezeu; 20 pentru că nu-şi va aminti mult de zilele vieţii lui, pentru că Dumnezeu îi dă un răspuns în bucuria inimii lui.