1 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Intră la Faraon; pentru că am îngreuiat inima lui şi inima slujitorilor lui, ca să fac aceste semne ale Mele în mijlocul lui 2 şi ca să istoriseşti în auzul fiului tău şi al fiului fiului tău ce am făcut Eu în Egipt şi semnele Mele pe care le-am făcut în mijlocul lui; şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul“. 3 Şi Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi i-au zis: „Aşa zice Domnul Dumnezeul evreilor: «Până când refuzi tu să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească! 4 Pentru că, dacă nu vei vrea să laşi pe poporul Meu să plece, iată, mâine voi aduce lăcuste în hotarele tale. 5 Şi vor acoperi faţa pământului şi pământul nu se va putea vedea; şi vor mânca rămăşiţa care a scăpat, ce v-a lăsat grindina; şi vor mânca orice copac care creşte în câmpiile voastre. 6 Şi vor umple casele tale şi casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor egiptenilor, aşa cum n-au văzut părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi, din ziua când au fost pe pământ până în ziua aceasta»“. Şi s-a întors şi a ieşit de la Faraon.
7 Şi slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când ne va fi acesta o cursă? Lasă pe oameni să plece şi să slujească Domnului Dumnezeului lor. Încă nu ştii că Egiptul este ruinat?“ 8 Şi i-au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon. Şi el le-a zis: „Mergeţi, slujiţi Domnului Dumnezeului vostru! Cine şi care vor merge?“ 9 Şi Moise a zis: „Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre; cu turmele noastre şi cu cirezile noastre vom merge, pentru că avem o sărbătoare pentru Domnul“. 10 Şi el le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe pruncii voştri! Vedeţi că răul este înaintea voastră! 11 Nu aşa; mergeţi deci voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, pentru că aceasta doriţi“. Şi au fost daţi afară dinaintea feţei lui Faraon.
12 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului pentru lăcuste, ca să se suie peste ţara Egiptului şi să mănânce toată iarba ţării, tot ce a lăsat grindina“. 13 Şi Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a adus peste ţară un vânt de la răsărit, toată ziua aceea şi toată noaptea. Când a venit dimineaţa, vântul de răsărit a adus lăcustele. 14 Şi lăcustele s-au suit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat în toate hotarele Egiptului, foarte apăsătoare; înainte de ele n-au fost astfel de lăcuste şi după ele nu vor fi asemenea. 15 Şi au acoperit faţa întregii ţări şi ţara s-a întunecat; şi au mâncat toată iarba pământului şi tot rodul pomilor pe care îl lăsase grindina; şi n-a rămas nici o verdeaţă pe copaci, nici în iarba câmpului, în toată ţara Egiptului.
16 Şi Faraon a chemat în grabă pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru şi împotriva voastră. 17 Şi acum, te rog, iartă-mi păcatul numai de astă dată şi rugaţi-vă Domnului Dumnezeului vostru să îndepărteze de peste mine moartea aceasta!“ 18 Şi a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului. 19 Şi Domnul a întors un vânt de la apus foarte puternic, care a ridicat lăcustele şi le-a cufundat în Marea Roşie. N-a rămas nici o lăcustă în toate hotarele Egiptului. 20 Şi Domnul a împietrit inima lui Faraon şi n-a lăsat pe fiii lui Israel să plece.
21 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre ceruri şi va fi întuneric în ţara Egiptului, astfel de întuneric că se va pipăi cu mâna“. 22 Şi Moise şi-a întins mâna spre ceruri; şi a fost întuneric gros în toată ţara Egiptului trei zile. 23 Nu se vedeau unul pe altul şi trei zile nici unul nu s-a ridicat din locul în care era. Dar pentru toţi fiii lui Israel era lumină în locuinţele lor. 24 Şi Faraon l-a chemat pe Moise şi a zis: „Mergeţi, slujiţi Domnului; numai turmele şi cirezile voastre să rămână; chiar şi pruncii voştri vor merge cu voi“. 25 Şi Moise a zis: „Tu să ne dai şi jertfe şi arderi de tot în mâinile noastre, ca să jertfim Domnului Dumnezeului nostru; 26 turmele noastre vor merge de asemenea cu noi, nici o copită nu va rămâne, pentru că din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru; şi nu ştim cu ce vom sluji Domnului până nu vom ajunge acolo“. 27 Şi Domnul a împietrit inima lui Faraon şi n-a vrut să-i lase să plece. 28 Şi Faraon i-a zis: „Pleacă de la mine; fereşte-te să-mi mai vezi faţa, pentru că în ziua când îmi vei vedea faţa vei muri“. 29 Şi Moise a zis: „Ai vorbit drept, nu-ţi voi mai vedea faţa“.