1 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Încă o plagă voi mai aduce asupra lui Faraon şi asupra Egiptului; după aceea vă va lăsa să plecaţi de aici; când vă va lăsa să plecaţi cu totul, vă va alunga în grabă de aici. 2 Vorbeşte acum în auzul poporului să ceară fiecare bărbat de la vecinul său şi fiecare femeie de la vecina sa obiecte de argint şi obiecte de aur“. 3 Şi Domnul a dat poporului bunăvoinţă în ochii egiptenilor. Afară de aceasta, omul Moise era foarte mare în ţara Egiptului, în ochii slujitorilor lui Faraon şi în ochii poporului. 4 Şi Moise a zis: „Aşa zice Domnul: «Pe la miezul nopţii voi ieşi în mijlocul Egiptului. 5 Şi orice întâi-născut în ţara Egiptului va muri, de la întâiul-născut al lui Faraon, care şade pe tronul său, până la întâiul-născut al roabei care este înapoia râşniţei şi până la orice întâi-născut al animalelor. 6 Şi va fi un strigăt mare în toată ţara Egiptului, cum n-a fost şi nu va mai fi ca el. 7 Dar cât despre fiii lui Israel, nici un câine nu-şi va mişca limba împotriva omului sau a animalului, ca să cunoaşteţi că Domnul face deosebire între egipteni şi Israel. 8 Şi toţi aceşti robi ai tăi vor coborî la mine şi se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: «Ieşi tu şi tot poporul care este la picioarele tale». Şi după aceea voi ieşi»“. Şi a ieşit de la Faraon aprins de mânie. 9 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon nu va asculta de voi, ca să-Mi înmulţesc minunile în ţara Egiptului“. 10 Şi Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Şi Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi el n-a lăsat pe fiii lui Israel să plece din ţara lui.