1 Şi Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, 2 zicând: „Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului. 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, zicând: «În a zecea zi a lunii acesteia să-şi ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel pentru o casă. 4 Şi dacă o casă este prea mică pentru un miel, să-l ia el şi vecinul său cel mai apropiat de casa lui, după numărul sufletelor; veţi număra, pentru un miel, după cât poate mânca fiecare. 5 Mielul vostru să fie fără cusur, parte bărbătească de un an; să-l luaţi dintre oi sau dintre capre. 6 Şi îl veţi păstra până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată mulţimea adunării lui Israel să-l înjunghie între cele două seri. 7 Şi să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus, în casele în care-l vor mânca. 8 Şi în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc şi cu azime; cu ierburi amare s-o mănânce. 9 Şi să nu mâncaţi nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui şi picioarele lui şi măruntaiele lui. 10 Şi să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa; şi ce va rămâne până dimineaţa să ardeţi în foc. 11 Şi să-l mâncaţi aşa: cu coapsele încinse, cu sandalele voastre în picioarele voastre şi cu toiagul vostru în mâna voastră; şi să-l mâncaţi în grabă: este paştele Domnului. 12 Şi Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceasta şi voi lovi pe orice întâi-născut din ţara Egiptului, de la om până la animal; şi voi face judecăţi împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului: Eu sunt Domnul. 13 Şi sângele vă va fi semn pe casele în care sunteţi; şi Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi; şi, când voi lovi ţara Egiptului, nu va fi nici o plagă peste voi, ca să vă distrugă. 14 Şi această zi să vă fie ca amintire şi s-o ţineţi ca sărbătoare pentru Domnul; o veţi ţine în generaţiile voastre, ca sărbătoare printr-o rânduială pentru totdeauna. 15 Şapte zile să mâncaţi azime; din ziua întâi să scoateţi aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a şaptea, sufletul acela va fi nimicit din Israel. 16 Şi, în ziua întâi, să fie o adunare sfântă; şi în ziua a şaptea va fi o adunare sfântă; să nu se facă nici un fel de lucrare în ele, în afară de ce mănâncă fiecare suflet; numai aceea să se facă de către voi. 17 Şi să ţineţi Azimele, pentru că în această zi am scos oştirile voastre din ţara Egiptului; şi să ţineţi ziua aceasta, în generaţiile voastre, printr-o rânduială pentru totdeauna. 18 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara, veţi mânca azime, până în ziua a douăzeci şi una a lunii, seara. 19 Şapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre, pentru că oricine va mânca ce este cu aluat, sufletul acela va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş al ţării. 20 Să nu mâncaţi nimic dospit; în toate locuinţele voastre să mâncaţi azime»“.
21 Şi Moise i-a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Alegeţi şi luaţi miei, după familiile voastre, şi înjunghiaţi paştele. 22 Şi luaţi un mănunchi de isop şi muiaţi-l în sângele care va fi în vas şi stropiţi pragul de sus şi cei doi uşori ai uşii cu sângele care va fi în vas; şi nimeni dintre voi să nu iasă la intrarea casei lui până dimineaţa. 23 Şi Domnul va trece ca să-i lovească pe egipteni; şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi uşori ai uşii şi Domnul va trece pe lângă intrare şi nu-l va lăsa pe nimicitor să intre în casele voastre, ca să lovească. 24 Şi să ţineţi lucrul acesta ca o rânduială, pentru tine şi pentru fiii tăi, pentru totdeauna. 25 Şi va fi aşa: când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, cum a promis, veţi ţine slujba aceasta. 26 Şi va fi aşa: când fiii voştri vă vor zice: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?», 27 veţi spune: «Este jertfă de Paşti pentru Domnul, pentru că a trecut peste casele fiilor lui Israel în Egipt, când i-a lovit pe egipteni şi ne-a salvat casele»“. Şi poporul şi-a plecat capul şi s-a închinat. 28 Şi fiii lui Israel au mers şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
29 Şi a fost aşa: la miezul nopţii, Domnul i-a lovit pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la întâiul-născut al lui Faraon, care şedea pe tronul său, până la întâiul-născut al prizonierului, care era în închisoare, şi toţi întâii-născuţi dintre animale. 30 Şi Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii săi şi tot Egiptul. Şi a fost un mare ţipăt în Egipt, pentru că nu era casă în care să nu fie un mort. 31 Şi i-a chemat pe Moise şi pe Aaron noaptea şi a zis: „Ridicaţi-vă, plecaţi din mijlocul poporului meu, voi şi fiii lui Israel; şi mergeţi şi slujiţi Domnului, cum aţi zis. 32 Luaţi-vă turmele şi cirezile, cum aţi zis, şi duceţi-vă; şi binecuvântaţi-mă şi pe mine“. 33 Şi egiptenii sileau pe popor, ca să-l scoată afară din ţară în grabă, pentru că ziceau: „Toţi suntem morţi!“ 34 Şi poporul şi-a luat plămădeala înainte de a se dospi, cu albiile lor legate în haine pe umerii lor. 35 Şi fiii lui Israel făcuseră după cuvântul lui Moise şi ceruseră de la egipteni obiecte de argint şi obiecte de aur şi haine. 36 Şi Domnul dăduse poporului bunăvoinţă în ochii egiptenilor, şi ei le-au împlinit cererea; şi au prădat pe egipteni.
37 Şi fiii lui Israel au plecat din Ramses la Sucot, cam şase sute de mii de bărbaţi pe picioare, în afară de copii. 38 Şi o mare adunătură de oameni s-a suit cu ei; şi turme şi cirezi – vite foarte multe. 39 Şi au copt în turte de azime plămădeala pe care au scos-o din Egipt, fiindcă nu era dospită; pentru că fuseseră alungaţi din Egipt şi n-au putut să aştepte, nici nu-şi putuseră pregăti merinde.
40 Şi şederea fiilor lui Israel, cât au locuit în Egipt, a fost de patru sute treizeci de ani. 41 Şi a fost aşa: la încheierea a patru sute treizeci de ani, tocmai în aceeaşi zi, a fost că toate oştirile Domnului au ieşit din ţara Egiptului. 42 Aceasta este o noapte de ţinut pentru Domnul, pentru că i-a scos din ţara Egiptului; aceasta este noaptea de ţinut pentru Domnul de către toţi fiii lui Israel în generaţiile lor.
43 Şi Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Aceasta este rânduiala Paştelui: Nici un străin să nu mănânce din el. 44 Dar robul fiecăruia, cumpărat cu argint, să fie circumcis; apoi să mănânce din el. 45 Oaspetele şi lucrătorul plătit să nu mănânce din el. 46 Să fie mâncat într-o singură casă; şi să nu scoateţi din carnea lui afară din casă, nici să nu zdrobiţi vreun os din el. 47 Toată adunarea lui Israel trebuie să-l ţină. 48 Şi dacă un străin va locui temporar la tine şi va vrea să ţină Paştele Domnului, toată partea bărbătească a lui să fie circumcisă şi atunci să se apropie ca să-l ţină; şi va fi ca şi un băştinaş al ţării; dar nici un necircumcis să nu mănânce din el. 49 O singură lege va fi pentru băştinaş şi pentru străinul care va locui temporar printre voi“. 50 Şi toţi fiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron: aşa au făcut.
51 Şi a fost aşa: chiar în ziua aceea, Domnul i-a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, după oştirile lor.