1 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Intră la Faraon şi spune-i: Aşa zice Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 2 Şi, dacă nu vei vrea să-l laşi să plece, iată, voi lovi cu broaşte toate hotarele tale. 3 Şi râul va forfoti de broaşte; şi se vor sui şi vor intra în casa ta şi în camera ta de dormit şi pe patul tău şi în casa robilor tăi şi peste poporul tău şi în cuptoarele tale şi în albiile tale de frământat. 4 Şi broaştele se vor sui şi pe tine şi pe poporul tău şi pe toţi robii tăi»“. 5 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Întinde-ţi mâna cu toiagul tău asupra râurilor şi asupra canalelor şi asupra bălţilor şi fă să se suie broaşte peste ţara Egiptului»“. 6 Şi Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi broaştele s-au suit şi au acoperit ţara Egiptului. 7 Şi ghicitorii au făcut la fel cu farmecele lor şi au făcut să se suie broaşte peste ţara Egiptului.
8 Şi Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului să ia broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi voi lăsa pe popor să plece şi vor jertfi Domnului“. 9 Şi Moise i-a zis lui Faraon: „Ai gloria aceasta asupra mea: pentru ce timp să mă rog pentru tine şi pentru robii tăi şi pentru poporul tău, ca să cureţe broaştele de la tine şi de la casele tale? Vor rămâne numai în râu“. 10 Şi el a zis: „Pentru mâine“. Şi el a zis: „Fie după cuvântul tău!, ca să cunoşti că nu este nici unul ca Domnul Dumnezeul nostru. 11 Şi broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale şi de la robii tăi şi de la poporul tău; vor rămâne numai în râu“. 12 Şi Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon; şi Moise a strigat către Domnul pentru broaştele pe care le adusese peste Faraon. 13 Şi Domnul a făcut după cuvântul lui Moise. Şi broaştele au murit în case, în curţi şi pe câmpuri. 14 Şi le-au strâns împreună în grămezi; şi ţara s-a umplut de miros urât. 15 Şi Faraon a văzut că avea răgaz şi şi-a făcut inima grea şi n-a ascultat de ei, după cum zisese Domnul.
16 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi se va face ţânţari în toată ţara Egiptului»“. 17 Şi au făcut aşa. Şi Aaron şi-a întins mâna cu toiagul său şi a lovit ţărâna pământului; şi ea s-a făcut ţânţari care au venit asupra oamenilor şi asupra animalelor: toată ţărâna pământului s-a făcut ţânţari în toată ţara Egiptului. 18 Şi ghicitorii au făcut la fel cu farmecele lor, ca să scoată ţânţari; dar n-au putut. Şi ţânţarii au fost asupra oamenilor şi asupra animalelor. 19 Şi ghicitorii au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Şi inima lui Faraon era împietrită şi nu i-a ascultat, după cum zisese Domnul.
20 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi stai înaintea lui Faraon. Iată, va ieşi la apă şi-i vei spune: «Aşa zice Domnul: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 21 Pentru că, dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite muşte peste tine şi peste robii tăi şi peste poporul tău şi în casele tale, şi casele egiptenilor se vor umple de muşte, la fel şi pământul pe care sunt ei. 22 Şi în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, în care stă poporul Meu, ca să nu fie muşte acolo; ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţării. 23 Şi voi face o despărţire între poporul Meu şi poporul tău. Mâine va fi acest semn»“. 24 Şi Domnul a făcut aşa; şi muştele au intrat o mulţime în casa lui Faraon şi în casele robilor săi şi în toată ţara Egiptului; ţara a fost devastată de muşte.
25 Şi Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Mergeţi, jertfiţi Dumnezeului vostru în ţară!“ 26 Şi Moise a zis: „Nu se cuvine să facem aşa, pentru că am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt o urâciune egiptenilor; iată, dacă vom aduce jertfe care sunt o urâciune egiptenilor, înaintea ochilor lor, nu ne vor ucide ei cu pietre? 27 Vom merge cale de trei zile în pustiu şi vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru, cum ne va porunci“. 28 Şi Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi, ca să jertfiţi Domnului Dumnezeului vostru în pustiu, numai nu mergeţi foarte departe. Rugaţi-vă pentru mine“. 29 Şi Moise a zis: „Iată, eu ies de la tine şi mă voi ruga Domnului; şi mâine se vor depărta muştele de la Faraon şi de la robii lui şi de la poporul lui. Numai să nu ne mai înşele Faraon, nelăsând pe popor să plece ca să jertfească Domnului“. 30 Şi Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului. 31 Şi Domnul a făcut după cuvântul lui Moise şi a îndepărtat muştele de la Faraon, de la slujitorii săi şi de la poporul său; n-a rămas una. 32 Şi Faraon şi de astă dată şi-a îngreuiat inima şi n-a lăsat pe popor să plece.