1 Şi a fost că, pe când a intrat în casa unuia dintre mai-marii fariseilor, în sabat, ca să mănânce pâine, ei Îl pândeau. 2 Şi, iată, înaintea Lui era un om bolnav de ascită. 3 Şi Isus, răspunzând, a vorbit învăţătorilor legii şi fariseilor, spunând: „Este permis a vindeca în sabat, sau nu?“ 4 Dar ei tăceau. Şi, luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5 Şi, răspunzând, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade un măgar sau un bou într-o fântână, nu-l va scoate îndată afară în ziua sabatului?“ 6 Şi n-au putut să-I răspundă la acestea.
7 Şi, observând cum îşi alegeau locurile de seamă, le-a spus celor invitaţi o parabolă, zicându-le: 8 „Când vei fi invitat de cineva la nuntă, nu te aşeza la masă în locul de seamă, ca nu cumva unul mai de seamă decât tine să fie invitat de el 9 şi, venind cel care v-a invitat pe tine şi pe el, să-ţi spună: «Dă-i acestuia locul»; şi atunci vei începe cu ruşine să iei cel din urmă loc. 10 Ci, când vei fi invitat, mergi şi aşază-te în cel din urmă loc, pentru ca, atunci când va veni cel care te-a invitat, să-ţi spună: «Prietene, mută-te mai sus»; atunci vei avea onoare înaintea tuturor celor care stau la masă cu tine. 11 Pentru că oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat“.
12 Şi spunea şi celui care-L invitase: „Când faci un prânz sau o cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei, la rândul lor, şi să ai răsplată. 13 Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe infirmi, pe şchiopi, pe orbi, 14 şi vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; pentru că ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi“.
15 Şi unul dintre cei care stăteau la masă cu El, auzind acestea, I-a spus: „Ferice de cel care va mânca pâine în Împărăţia lui Dumnezeu!“ 16 Şi El i-a spus: „Un om oarecare a făcut o cină mare şi i-a invitat pe mulţi; 17 şi l-a trimis pe robul său, la ceasul cinei, să spună celor invitaţi: «Veniţi, pentru că acum toate sunt gata». 18 Şi au început, într-un gând, să se scuze toţi. Cel dintâi i-a spus: «Am cumpărat un ogor şi trebuie să merg să-l văd; te rog, scuză-mă». 19 Şi altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc; te rog, scuză-mă». 20 Şi altul a spus: «M-am căsătorit şi de aceea nu pot veni». 21 Şi robul, venind, i-a spus stăpânului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniat, i-a spus robului său: «Ieşi repede în pieţele şi străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci şi pe infirmi şi pe şchiopi şi pe orbi!» 22 Şi robul a spus: «Doamne, s-a făcut cum ai poruncit şi mai este loc». 23 Şi stăpânul i-a zis robului: «Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa; 24 pentru că vă spun că nici unul din oamenii aceia care au fost invitaţi nu va gusta din cina mea»“.
25 Şi mari mulţimi mergeau cu El; şi, întorcându-Se, le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte tatăl, şi mama, şi soţia, şi copiii, şi fraţii, şi surorile, şi chiar propria sa viaţă, nu poate fi ucenic al Meu; 27 şi oricine nu-şi poartă crucea sa şi vine după Mine nu poate fi ucenic al Meu. 28 Pentru că, cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă întâi şi socoteşte costul, dacă are cu ce să-l sfârşească? 29 Pentru ca nu cumva, punându-i o temelie şi neputând să-l termine, toţi cei care-l vor vedea să înceapă să râdă de el, 30 spunând: «Omul acesta a început să zidească şi n-a putut termina». 31 Sau care împărat, mergând la război împotriva altui împărat, nu stă întâi să se sfătuiască dacă poate să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar dacă nu, pe când acela este încă departe, trimite solie şi cere condiţiile pentru pace. 33 Astfel deci oricine dintre voi care nu renunţă la tot ce are nu poate fi ucenic al Meu. 34 Sarea este bună, dar, dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce va fi dreasă? 35 Nu este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi; oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă“.