1 În Cezareea, trăia un ofiţer din armata romană, Corneliu, un căpitan al unui regiment italian.
2 El era un om evlavios, cu adâncă veneraţie, şi aşa era toată familia lui. Dădea la săraci cu mărinimie şi era un om al rugăciunii.
3 Într-o zi, după-amiază, fiind treaz complet, a avut o viziune – era cam pe la ora trei – şi în această viziune văzu un înger al lui Dumnezeu venind spre el. „Corneliu!”, zise îngerul.
4 Corneliu îl privi cu ochii mari de groază. „Ce doriţi, domnule?”, îl întrebă el pe înger. Şi îngerul răspunse: „Rugăciunile şi milosteniile tale n-au rămas nebăgate în seamă de Dumnezeu.
5 Trimite nişte oameni la Iopa să-l găsească pe unul cu numele de Simon Petru,
6 care găzduieşte la Simon tăbăcarul, lângă ţărmul mării, şi invită-l să-ţi facă o vizită.”
7 De îndată ce plecă îngerul, Corneliu chemă doi dintre slujitori din casă împreună cu un soldat evlavios, din garda sa personală,
8 şi le spuse ce s-a întâmplat, trimiţându-i la Iopa.
9 A doua zi, pe când se apropiau de oraş, Petru s-a suit pe acoperişul drept al casei sale să se roage.
10 Era pe la amiază şi îi era foame, dar în timp ce se pregătea masa de prânz, el căzu în extaz.
11 Văzu cum se deschide cerul şi este aşezat pe pământ un cearşaf mare de pânză de canava, suspendat de cele patru colţuri ale sale.
12 În cearşaf se găseau tot felul de animale, şerpi şi păsări, care constituiau hrană interzisă pentru evrei.
13 Apoi o voce îi spuse: „Dă-i drumul, taie şi mănâncă pe care-l doreşti dintre ele.”
14 „Ba nu, Doamne,” făcu Petru, „niciodată în viaţa mea n-am mâncat asemenea făpturi, fiindcă sunt interzise de legile noastre evreieşti.”
15 Vocea grăi din nou: „Nu-l contrazice pe Dumnezeu! Dacă el spune că un lucru e cuşer, atunci aşa e.”
16 Aceeaşi viziune s-a repetat de trei ori. Apoi cearşaful fu ridicat din nou la cer.
17 Petru era într-o mare nedumerire. Ce să însemne viziunea? Şi ce i se cerea să facă? Tocmai atunci găsiră casa şi oamenii trimişi de Corneliu şi se opriră la poartă,
18 întrebând dacă acolo locuieşte Simon Petru.
19 Între timp, pe când îşi făcea Petru tot felul de idei cu privire la viziune, Duhul Sfânt i-a spus: „Au venit trei bărbaţi să te vadă.
20 Du-te de-i întâmpină şi mergi cu ei. Totul e în regulă; eu i-am trimis.”
21 Prin urmare, Petru coborî de pe acoperiş. „Eu sunt omul pe care-l căutaţi”, zise el. „Poftim, ce doriţi?”
22 Atunci ei îi vorbiră de Corneliu, ofiţerul roman, un om cumsecade şi evlavios, bine văzut de evrei, şi cum îl învăţase un înger să trimită după Petru ca să-i poată comunica ce doreşte Dumnezeu de la el.
23 Atunci Petru îi pofti înăuntru şi-i găzdui peste noapte. A doua zi, se duse cu ei, însoţit fiind de alţi credincioşi din Iopa.
24 A doua zi sosiră în Cezareea, fiind aşteptaţi de Corneliu, care îşi chemase rudele şi prietenii apropiaţi să-l cunoască pe Petru.
25 Cum intră Petru în casa lui, Corneliu se proşternu înaintea lui, închinându-i-se.
26 Dar Petru îi zise: „Ridică-te în picioare! Căci nu sunt decât un om!”
27 El se ridică şi statură de vorbă un timp, după care intrară în încăperea unde erau adunaţi ceilalţi.
28 Petru li se adresă cu cuvintele: „Ştiţi că este neîngăduit unui bărbat iudeu să se lipească sau să vină în casa unuia de alt neam; şi totuşi mie Dumnezeu mi-a arătat într-o viziune că nu am voie să consider pe nimeni inferior.
29 Astfel, am venit îndată ce s-a trimis după mine. Acum spuneţi-mi ce doriţi.”
30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile mă rugam ca de obicei la ora aceasta a după-amiezii, când deodată apăru un om în faţa mea stând în pi cioare, îmbrăcat într-o mantie strălucitoare.
31 El îmi spuse: «Corneliu, rugăciunile tale au fost ascultate iar milosteniile ţi-au fost luate în seamă de Dumnezeu!
32 Acum trimite nişte oa meni la Iopa şi cheamă-l încoace pe Simon Petru, care stă în casa lui Simon tăbăcarul, lângă ţărmul mării.»
33 Deci am trimis imediat după tine şi bine ai făcut că ai venit atât de repede. Acum, iată-ne, aşteptăm înaintea Domnului şi ardem de nerăbdare să auzim ce ţi-a comunicat el să ne spui!”
34 Atunci Petru răspunse astfel „Văd cât se poate de limpede că evrei: nu sunt singurii favorizaţi de Domnul!
35 În fiecare naţiune el îşi are pe ai săi care i se închină şi fac fapte bune, fiind plăcuţi lui Dumnezeu.”
36 Sunt sigur că aţi auzit despre Vestea cea Bună pentru poporul Israel – că există pace cu Dumnezeu prin Isus, Mesia, care este Domnul întregului univers.
37 Mesajul acesta s-a răspândit în toată Iudeea, începând cu Ioan Botezătorul din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan.
38 Şi nu mă îndoiesc că mai ştiţi şi aceea că Isus din Nazaret a fost uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere şi a cutreierat peste tot, făcând bine şi vindecând pe toţi cei stăpâniţi de demoni, fiindcă Dumnezeu era cu el.
39 Iar noi, apostolii, suntem martorii a tot ce a făcut el pe tot cuprinsul Israelului şi în Ierusalim, unde a fost răstignit.
40 Dar Dumnezeu l-a înviat după trei zile şi l-a arătat unor martori pe care Dumnezeu îi alesese mai dinainte –
41 nu marelui public, ci nouă, celor care am mâncat şi am băut cu el după învierea sa din morţi.
42 Şi el ne-a trimis să predicăm Evanghelia pretutindeni şi să adeverim că Isus este cel rânduit de Dumnezeu să fie judecătorul tuturor – şi al viilor, şi al morţilor.
43 Toţi profeţii au scris despre el, afirmând că oricui crede în el i se vor ierta păcatele prin numele său.”
44 Tocmai pe când rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt s-a coborât asupra celor ce ascultau.
45 Evreii care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt poate fi dat şi ne-evreilor.
46 Nu mai încăpea îndoială că acest lucru s-a în-tâmplat, fiindcă îi auzeau vorbind în alte limbi şi lăudându-l pe Dumnezeu.
47 Petru a întrebat: „Poate cineva să obiecteze pentru faptul că îi botez, acum după ce au primit şi ei Duhul Sfânt, ca şi noi?”
48 Şi, zis şi făcut, îi boteză în numele lui Isus, Mesia. După aceea Corneliu îl rugă fierbinte să rămână cu ei câteva zile.