1 Curând a ajuns la urechea apostolilor şi a celorlalţi fraţi din Iudeea vestea că şi ne-evreii au fost convertiţi.
2 Dar când se înapoie Petru la Ierusalim, credincioşii evrei îl criticară.
3 „Te-ai amestecat cu neamurile, ba încă ai stat la masă cu ei”, îl învinuiră aceştia.
4 Atunci Petru le povesti cu de-amănuntul cum s-au petrecut lucrurile:
5 „Într-o zi la Iopa”, spuse el, „pe când mă rugam, am avut o vedenie: se făcea că un cearşaf uriaş cobora din cer, ţinut de cele patru colţuri ale sale.
6 În cearşaf erau tot soiul de animale, reptile şi păsări pe care noi nu avem voie să le mâncăm.
7 Şi am auzit o voce, zicând: «Taie şi mănâncă tot ce pofteşti.»
8 «Ba nu, Doamne, am răspuns eu, fiindcă n-am mâncat niciodată ceva interzis de legile noastre evreieşti!»
9 Dar vocea s-a auzit din nou: «Nu zice că nu e permis, când Dumnezeu spune că e!»
10 Lucrul s-a întâmplat de trei ori, înainte ca cearşaful cu tot ce conţinea să se facă nevăzut.
11 Chiar atunci, trei oameni care veniseră să mă ia cu ei la Cezareea sosiră în casa unde stăteam.
12 Duhul Sfânt mi-a spus să merg cu ei şi să nu mă îngrijoreze faptul că nu sunt evrei. Fraţii aceştia, şase, m-au însoţit şi în curând am ajuns în casa celui care trimesese solii.
13 El ne-a spus cum îi apăruse un înger şi-i spusese să trimită soli la Iopa, să-l găsească pe Simon Petru.
14 «El îţi va spune cum poţi fi mântuit tu şi toată familia ta» îi spuse îngerul.
15 Ei bine, atunci am început să le spun Vestea cea Bună, dar nici n-am început bine, că Duhul Sfânt a şi căzut asupra lor, aşa cum se coborâse şi asupra noastră la început.
16 Atunci m-am gândit la cuvintele Domnului, când a zis: «Da, Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt».
17 Şi întrucât Dumnezeu este acela care le-a dat acestor ne-evrei acelaşi dar pe care ni l-a dat şi nouă când am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu să mă opun?”
18 Când au auzit ceilalţi acestea, n-au mai avut nici o obiecţie, deoarece au primit răspuns la nedumeririle lor. Ei au început să-l slăvească pe Dumnezeu. „Da”, au zis ei, „Dumnezeu le-a dat şi ne-evreilor privilegiul de a se întoarce la el şi de a primi viaţă veşnică!”
19 Între timp, credincioşii care fugiseră din Ierusalim în timpul persecuţiilor ce au urmat după moartea lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, Cipru şi Antiohia, răspândind Vestea cea Bună, dar numai la evrei.
20 Cu toate acestea, unii din credincioşii care s-au dus în Antiohia venind din Cipru şi Cirena au vestit mesajul lor despre Domnul Isus şi unor greci.
21 Şi Domnul a onorat efortul acesta, aşa încât un mare număr dintre ne-evreii aceştia au devenit credincioşi.
22 Când a auzit biserica din Ierusalim ce s-a întâmplat, l-au trimis pe Barnaba la Antiohia să-i ajute pe noii convertiţi.
23 Când sosi şi el şi văzu ce lucruri minunate a făcut Dumnezeu, se umplu de bucurie şi fu copleşit de emoţie şi-i încuraja pe credincioşi să rămână ataşaţi Domnului, indiferent cât i-ar costa.
24 Barnaba era un om plin de Duhul Sfânt şi puternic în credinţă. Drept urmare, un mare număr de oameni se alăturară Domnului.
25 Apoi Barnaba porni mai departe spre Tars, în căutarea lui Pavel.
26 Când îl găsi, îl aduse înapoi la Antiohia; şi ambii rămăseseră acolo un an întreg, învăţându-i pe numeroşii credincioşi recent convertiţi. (Acolo, în Antiohia, au fost pentru prima dată numiţi credincioşii „creştini.”)
27 În această perioadă, veniră de la Ierusalim în Antiohia nişte profeţi
28 şi unul din ei, numit Agab, se ridică la una din întâlniri să prezică prin Duhul că o mare foamete se va abate asupra ţării Israelului. (Lucrul acesta s-a împlinit în timpul domniei lui Claudius.)
29 Prin urmare, credicioşii s-au hotărât să trimită ajutoare creştinilor din Iudeea, fiecare după posibilităţile lui.
30 Făcură întocmai, încredinţând darurile lor lui Barnaba şi Pavel, pentru ca aceştia să le ducă presbiterilor bisericii din Ierusalim.