1 Cam în vremea aceea, regele Irod a întreprins o acţiune împotriva câtorva credincioşi
2 şi l-a ucis pe apostolul Iacob (fratele lui Ioan).
3 Când a văzut Irod cât de mult a plăcut acest lucru conducătorilor evrei, l-a arestat pe Petru în timpul sărbătorilor de Paşte
4 şi l-a aruncat în închisoare, punându-l sub paza a şaisprezece soldaţi. Intenţia lui Irod era să-l predea pe Petru evreilor pentru a fi executat după Paşte.
5 Dar din rândurile Bisericii se înălţau către Dumnezeu rugăciuni fierbinţi pentru salvarea lui Petru.
6 În noaptea premergătoare zilei în care urma să fie executat, el dormea, legat în lanţuri duble între doi soldaţi, în timp ce alţii făceau de gardă la intrarea închisorii,
7 când deodată s-a făcut lumină în celulă şi apăru un înger al Domnului lângă Petru, îngerul îl lovi cu palma în coastă ca să-l trezească şi-i zise: „Repede! Scoală-te!” Şi lanţurile de la mâini îi căzură.
8 Atunci îngerul îi zise: „Îmbracă-te şi puneţi sandalele.” El făcu aşa. „Acum puneţi haina şi urmează-mă!” îi porunci îngerul.
9 Astfel, Petru părăsi celula, mergând după înger. Dar tot timpul avu impresia că e un vis ori o vedenie şi nu crezu că ceea ce vede se întâmplî aievea.
10 Trecură de primul rând de celule apoi de al doilea şi ajunseră la poarta de fier, care dădea în stradă – şi aceasta li se deschise singură! Astfel, ieşiră şi merseră o bucată de drum împreună, după care îngerul îl părăsi.
11 Atunci Petru îşi dădu seama, în sfârşit, ce se întâmplase. „Deci e chiar adevărat!”, îşi zise el. „Domnul şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la ce sperau evreii să-mi facă.”
12 După câteva momente de gândire, porni spre casa Mariei, mama lui Ioan Marcu, unde erau adunaţi mai mulţi creştini la o întrunire de rugăciune.
13 El bătu la uşa de afară şi o fată cu numele de Roda ieşi să-i deschidă.
14 Când recunoscu vocea lui Petru, fu atât de copleşită de bucurie încât alergă înapoi în casă să le spună că Petru se află chiar acolo în stradă!
15 Ei n-o crezură, ci îi spuseră: „Nu eşti în toate minţile.” La insistenţele ei însă îşi spuseră: „O fi îngerul său. Pesemne că l-au ucis deja.”
16 Dar Petru tot bătea la uşă. Când s-au dus afară, în cele din urmă, şi au deschis uşa, mirarea lor n-a mai cunoscut margini.
17 El le făcu semn să tacă şi le povesti ce s-a întâmplat şi cum l-a scos Domnul din închisoare. „Comunicaţi lui Iacob şi celorlalţi ce s-a întâmplat”, zise el şi plecă altundeva, unde era mai în siguranţă.
18 În zori, temniţa a fost scena unor mari tulburări. Ce să se fi întâmplat cu Petru?
19 Când trimise Irod după el şi află că nu mai e în închisoare, dădu ordin să fie arestaţi cei şaisprezece gardieni, să fie aduşi în faţa judecătorilor şi condamnaţi la moarte. După aceea plecă la Cezareea, locuind acolo un timp.
20 Pe când se afla acolo, veni să-l viziteze o delegaţie din Tir şi Sidon. El era foarte nemulţumit de locuitorii acestor două oraşe, dar delegaţii se împrieteniră cu Blast, secretarul regal, şi cerură pace, fiindcă oraşele lor depindeau economic de comerţul cu ţara lui Irod.
21 Au obţinut o audienţă la Irod şi, când sosi ziua stabilită, el se îmbrăcă în straiele regale, se aşeză pe tronul său şi le ţinu o cuvântare.
22 La sfârşitul ei, oamenii îl ovaţionară prelung, strigând: „Asta nu e vocea unui om, ci a unui dumnezeu!”
23 Pe loc, un înger al Domnului îl lovi pe Irod cu o boală, încât se umplu de viermi şi muri – fiindcă acceptase închinarea oamenilor, în loc să dea slavă lui Dumnezeu.
24 Evanghelia lui Dumnezeu se răspândea cu repeziciune şi numărul noilor credincioşi creştea tot mai mult.
25 În acest timp, Barnaba şi Saul făcură o vizită la Ierusalim şi, de îndată ce-şi terminară treburile, se întoarseră în Antiohia, luându-l cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.