1 Dar Saul, suflând peste tot ameninţări şi înverşunat să-i nimicească pe creştini până la unul, s-a dus la marele preot din Ierusalim.
2 A cerut o scrisoare adresată sinagogilor din Damasc, prin care solicita colaborarea acestora la prigonirea tuturor credincioşilor aflaţi acolo, atât bărbaţi, cât şi femei, spre a-i aduce la Ierusalim, legaţi în lanţuri.
3 Pe când se apropia de Damasc cu această misiune, deodată a strălucit asupra sa o lumină orbitoare din cer.
4 El căzu la pământ şi auzi o voce din cer, zicându-i: „Pavele! Pavele! De ce mă persecuţi?”
5 „Cine eşti, tu, învăţătorule?”, întrebă Pavel. Şi vocea răspunse: „Eu sunt Isus, cel pe care-l prigoneşti!
6 Acum ridică-te şi du-te în oraş, să aştepţi acolo instrucţiunile pe care am să ţi le dau.”
7 Oamenii care erau cu Pavel au amuţit de uimire, întrucât au auzit o voce dar n-au văzut pe nimeni.
8 Când se ridică Pavel de jos, constată că e orb. Trebui să fie dus de mână la Damasc
9 şi rămase acolo trei zile, orb în continuare, fără să mănânce şi fără să bea în tot acest timp.
10 Acum, era în Damasc un credincios pe nume Anania. Domnul i-a vorbit într-o viziune, strigându-l: „Anania!” „Da, Doamne!” răspunse el.
11 Şi Domnul îi spuse: „Du-te până la Strada Dreaptă şi vei găsi acolo casa unui om, numit Iuda, şi întreabă de unul Pavel din Tars. El mi se roagă chiar în clipa de faţă,
12 fiindcă i-am arătat viziunea unui om, pe nume Anania, care intră şi-şi pune mâinile peste el, ca să-şi recapete vederea!”
13 „Vai, Doamne,” exclamă Anania, „dar am auzit ce groaznic s-a purtat el cu credincioşii din Ierusalim
14 şi am prins de veste că are la el mandate de arestare de la mai-marii preoţilor, prin care este împuternicit să-i aresteze pe toţi credincioşii din Damasc!”
15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te şi fă cum ţi-am spus, căci Pavel e unealta aleasă de mine să-mi ducă mesajul la urechile neamurilor şi înaintea regilor, precum şi la poporul Israel.
16 Şi îi voi arăta cât va trebui să sufere pentru mine.”
17 Astfel, Anania plecă şi, găsindu-l pe Pavel, îşi puse mâinile peste el şi zise: „Frate Pavel, Domnul Isus, care ţi-a apărut pe drum, m-a trimis ca să fii umplut cu Duhul Sfânt şi să-ţi recapeţi vederea.”
18 Într-o clipită (ca şi când i-ar fi căzut nişte solzi de pe ochi) Pavel văzu din nou şi fu botezat numaidecât.
19 Apoi mâncă şi prinse putere. Rămase cu credincioşii din Damasc vreo câteva zile
20 şi apoi plecă imediat la sinagogă să spună la toţi cei de acolo Vestea cea Bună despre Isus – că într-adevăr el este Fiul lui Dumnezeu.
21 Toţi cei care-l auzeau rămâneau uimiţi. „Nu e acesta cel care-i persecuta atât de aprig pe ucenicii lui Isus la Ierusalim?” întrebau ei. „În plus mai auzim că şi aici ar fi venit să-i aresteze pe toţi şi să-i ducă în lanţuri la mai-marii preoţilor.”
22 Pavel predica cu tot mai multă înflăcărare şi evreii din Damasc n-au putut combate dovezile aduse de el potrivit cărora, într-adevăr, Isus este Cristosul.
23 După un timp, conducătorii evrei şi-au pus în gând să-l omoare.
24 Dar Pavel fu înştiinţat de planurile lor, anume că pândeau la porţile oraşului, zi şi noapte, gata să-l asasineze.
25 Astfel, în timpul nopţii câţiva prozeliţi de-ai săi l-au coborât într-un coş, printr-o spărtură din zidul cetăţii.
26 Ajungând la Ierusalim, el încercă să ia legătură cu credincioşii, dar tuturor le era frică de el. Credeau că e un impostor.
27 Atunci Barnaba l-a dus la apostoli şi le-a spus cum îl văzuse Pavel pe Domnul în drum spre Damasc, ce-i spusese Domnul şi cum a predicat cu convingere în numele lui Isus.
28 Atunci l-au acceptat, şi după aceea putea fi văzut tot timpul împreună cu credincioşii,
29 predicând cu îndrăzneală în numele Domnului. Dar mai târziu, nişte evrei care vorbeau limba greacă, cu care polemizase el, au complotat să-l omoare.
30 Când au auzit însă ceilalţi credincioşi de această primejdie, l-au dus la Cezareea; apoi l-au trimis acasă la el în Tars.
31 Între timp, biserica a avut un răgaz de pace pe tot cuprinsul Iudeii, Galileii şi Samariei, vreme în care şi-a sporit forţele şi numărul membrilor. Credincioşii au învăţat cum să umble în teama de Domnul şi în mângâierea Duhului Sfânt.
32 Petru cutreiera din loc în loc ţinuturile, vizitându-i, şi în această călătorie a ajuns şi la credincioşii din oraşul Lida.
33 Acolo, a întâlnit un om cu numele de Enea, un paralitic care nu se ridicase din pat de opt ani.
34 Petru îi spuse: „Enea! Isus Cristos te-a vindecat. Scoală-te şi fă-ţi patul! Şi el fu vindecat în clipa aceea.
35 Atunci întreaga populaţie a Lidei şi a Saronului s-a întors spre Domnul când l-a văzut pe Enea umblând din nou.
36 În cetatea Iopa, era o femeie numită Dorea („Gazela”), o credincioasă care întotdeauna făcea bine altora, mai cu seamă celor săraci.
37 Cam în vremea aceasta, ea se îmbolnăvi şi muri. Prietenii ei o pregătiră de înmormântare şi o aşezară pe catafalc, într-o odaie de sus.
38 Dar când aflară că Petru e prin apropiere, chiar în Lida, trimiseră doi bărbaţi să-l roage stăruitor să se întoarcă cu ei la Iopa.
39 El se învoi şi, de îndată ce sosi, fu dus de ei în camera unde zăcea Dorea, încăperea era plină de văduve bocitoare, care-şi arătau una alteia hainele pe care le făcuse Dorea pentru ele.
40 Dar Petru le rugă pe toate să iasă din odaie. Apoi îngenunche şi se rugă. Întorcându-se către corpul neînsufleţit, zise: „Ridică-te, Dorea”, şi ea deschise ochii.
41 El îi dădu mâna şi o ajută să se ridice, după care îi chemă pe credincioşi şi pe văduve şi le-o dădu înapoi vie.
42 Vestea aceasta s-a răspândit cu iuţeală în tot oraşul şi mulţi au crezut în Domnul.
43 Petru a rămas la Iopa o vreme, în casa tăbăcarului Simon.