1 Saul a fost întru totul de acord cu omorârea lui Ştefan. Şi în ziua aceea se porni un mare val de persecuţii împotriva credincioşilor, care cuprinse biserica din Ierusalim. Cu excepţia apostolilor, toţi fugiră în Iudeea şi Samaria.
2 (Dar nişte evrei evlavioşi veniră şi, cu adâncă durere, îl îngropară pe Ştefan.)
3 Saul era ca un sălbatic, alergând pretutindeni şi făcând ravagii printre credincioşi, pătrunzând chiar şi în casele lor, târând afară bărbaţi şi femei deopotrivă şi aruncându-i în temniţă.
4 Dar credincioşii care fugiseră din Ierusalim s-au răspândit peste tot, predicând Vestea Bună despre Isus.
5 Filip, bunăoară, s-a dus în oraşul Samaria şi le-a vorbit locuitorilor despre Cristos.
6 Mulţimi de oameni ascultau cu atenţie ce avea să le spună, din pricina minunilor pe care le făcea.
7 Multe duhuri rele au fost izgonite, scoţând ţipete când îşi părăseau victimele, şi mulţi din cei care fuseseră paralizaţi ori şchiopi au fost vindecaţi;
8 şi a fost mare bucurie în oraşul acela.
9 Un om, pe nume Simon, fusese ani de zile, un mare vrăjitor.
10 Era un om cu mare influenţă şi foarte mândru din pricina lucrurilor uimitoare pe care le putea face, zicând că el însuşi este cineva mare.
11 Şi samaritenii luau aminte la el pentru că-i uimise multă vreme cu magia lui.
12 Dar când au crezut mesajul pe Filip, care vestea evanghelia privitoare la împărăţia lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.
13 Şi însuşi Simon a crezut şi a fost botezat. Şi-l urma pe Filip peste tot, uimit de marile semne şi minuni pe care le făcea acesta.
14 Când au auzit apostolii, care erau în Ierusalim, că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
15 care, când au venit, s-au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt,
16 fiindcă nu venise încă peste ei. Ei nu fuseseră botezaţi decât în numele Domnului Isus.
17 Atunci Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste credincioşii aceia şi ei au primit Duhul Sfânt.
18 Când a văzut Simon lucrul acesta – că Duhul Sfânt se primeşte atunci când apostolii îşi puri mâinile peste capul oamenilor – a oferit bani să cumpere puterea aceasta.
19 „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, exclamă el, ca atunci când îmi pun şi eu mâinile peste oameni, să primească Duhul Sfânt.”
20 Dar Petru a răspuns: „Banii tăi să piară împreună cu tine, fiindcă ai crezut că darul lui Dumnezeu se poate cumpăra cu bani!
21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în slujba aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului, poate îţi va ierta gândul inimii tale.
23 Fiindcă văd că eşti plin de amărăciune şi prins în lanţul păcatului.”
24 Răspunzând, Simon a zis: „Rugaţi-vă voi la Domnul pentru mine, să nu vină peste mine tot ce aţi spus.”
25 După ce au mărturisit şi au predicat în Samaria, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, poposind pe drum în câteva sate samaritene ca să le predice şi lor Evanghelia (vestea bună).
26 În ce-l priveşte pe Filip, un înger al Domnului i-a zis: „Ieşi la drumul ce duce din Ierusalim prin Deşertul Gaza, ca să soseşti acolo pe la amiază.”
27 El a făcut cum i s-a spus, când, ce să vezi, cine venea pe drum, dacă nu însuşi Ministrul de finanţe al Etiopiei, un eunuc cu mare autoritate sub regina Candace. El fusese la Ierusalim să se închine la templu,
28 şi se întorcea acum în carul său, citind cu voce tare din cartea profetului Isaia.
29 Duhul Sfânt i-a spus lui Filip: „Du-te într-acolo şi mergi alături de car!”
30 Filip alergă şi auzi ce citea omul şi-l întrebă: „Înţelegi ce citeşti?”
31 „Bineînţeles că nu!” răspunse omul. „Cum aş putea înţelege dacă nu are cine să mă înveţe?” Şi se rugă de Filip să urce în car şi să ia loc lângă el.
32 Pasajul din Scriptură pe care îl citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere, şi, precum mielul e fără grai în faţa celor care-l tund, aşa nu şi-a deschis el gura.
33 În umilirea ce i s-a adus, i-a fost refuzată dreptatea; şi cine va putea exprima răutatea poporului din generaţia sa? Fiindcă viaţa i-a fost luată de pe pământ.”
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip: „Isaia se referă aici la el însuşi sau la altcineva?
35 Astfel, Filip a plecat de la acest text al Scripturii şi apoi s-a referit la multe alte pasaje, spre a-i vorbi despre Isus.
36 Cum mergeau aşa, au ajuns la un moment dat lângă o mică oază de apă şi eunucul a zis: „Iată apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”
37 „Nimic nu te împiedică, răspunse Filip, dacă crezi din toată inima.” Şi eunucul a zis: „Da, cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!”
38 Apoi opri carul şi amândoi coborâră în apă şi Filip îl boteză.
39 Când ieşiră din apă, Duhul Domnului îl răpi pe Filip şi eunucul nu-l mai văzu, dar porni mai departe la drum, bucurându-se nespus în inima lui.
40 Între timp, Filip s-a trezit în localitatea Azot. A predicat Evanghelia, acolo şi în toate celelalte oraşe până a ajuns la Cezareea.