1 La Iconia, Pavel şi Barnaba s-au dus împreună la sinagogă şi au predicat cu atâta putere şi energie, încât mulţi – atât dintre evrei, cât şi dintre ne-evrei – au crezut.
2 Dar evreii care sfidau mesajul lui Dumnezeu au stârnit printre ne-evrei neîncredere în Pavel şi Barnaba, spunând tot felul de lucruri rele despre ei.
3 Cu toate acestea, ei au rămas acolo vreme îndelungată, predicând cu îndrăzneală şi Domnul confirma faptul că mesajul lor venea de la el, dăruindu-le putere să facă minuni mari.
4 Dar locuitorii oraşului aveau păreri împărţite despre ei. Unii erau de acord cu conducătorii evrei, pe când alţii luau partea apostolilor.
5 Când au aflat Pavel şi Barnaba că se pusese la cale un complot menit să aţâţe o gloată de ne-evrei, evrei şi conducătorii acestora, pentru a-i ataca şi a-i ucide cu pietre,
6 fugiră să-şi salveze vieţile, în oraşele Liconia, Listra, Derbe şi în zona învecinată,
7 predicând acolo Vestea Bună.
8 În timpul şederii în Listra, dădură peste un om cu picioarele schiloade, care era aşa din naştere şi nu umblase niciodată.
9 El îl asculta pe Pavel în timp ce predica iar Pavel îl observă şi-şi dădu seama că omul avea credinţa vindecării.
10 Astfel Pavel îi strigă: „Ridică-te!” Şi omul sări în picioare şi începu să umble.
11 Când văzu mulţimea care asculta ce-a făcut Pavel, strigă (bineînţeles în dialectul lor local): „Oamenii aceştia sunt zei cu trupuri omeneşti!”
12 Stabiliră că Barnaba e zeul grec Jupiter iar Pavel, întrucât era vorbitorul principal, fu considerat Mercur.
13 Preotul local al templului lui Jupiter îi aşteptă la marginea oraşului şi le aduse care întregi cu flori şi boi sacrificaţi, în faţa mulţimii.
14 Dar când văzură Barnaba şi Pavel ce se întâmplă, îşi sfâşiară hainele cuprinşi de consternare şi alergară printre oameni, strigând:
15 „Oameni buni! Ce faceţi? Şi noi suntem nişte fiinţe omeneşti ca voi! Am venit să vă aducem Vestea Bună că sunteţi invitaţi să vă întoarceţi de la închinarea în faţa acestor lucruri fără sens şi să vă rugaţi, în schimb, Dumnezeului celui viu, care a făcut cerul şi pământul şi marea şi tot ce se găseşte în ele.
16 În zilele de odinioară, el îngăduise popoarelor să-şi vadă fiecare de drumul lor,
17 dar el nu s-a lăsat niciodată fără martori; întotdeauna au existat lucruri care să amintească de el – faptele sale bune, cum ar fi ploaia şi recoltele bogate, asigurându-vă hrană şi bucurie.”
18 Dar, chiar şi aşa, Pavel şi Barnaba abia îi puteau împiedica pe oameni să le aducă jertfe.
19 Nu trecură decât vreo câteva zile, şi sosiră nişte evrei de la Antiohia şi Iconia. Aceştia transformară mulţimea într-o gloată setoasă de sânge, care aruncă cu pietre în Pavel şi-l târî afară din oraş, după toate aparenţele mort.
20 Dar Pavel, înconjurat de credincioşii care făcuseră cerc în jurul lui, se ridică şi se întoarse în oraş. A doua zi, porni mai departe împreună cu Barnaba spre Derbe.
21 După ce predicară şi acolo Vestea Bună şi făcură mulţi adepţi, se întoarseră din nou în Listra, Iconia şi Antiohia,
22 unde îi ajutară pe credincioşi să crească în dragoste faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii. Îi îndemnară să-şi păstreze credinţa, în ciuda persecuţiilor, amintindu-le că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intre prin multe greutăţi şi necazuri.
23 De asemenea, Pavel şi Barnaba mai numiră presbiterii în fiecare biserică şi se rugară pentru ei cu post, încredinţându-i în grija Domnului în care se încredeau.
24 Apoi se deplasară din nou la Pamfilia, trecând prin Pisidia,
25 predicară iarăşi în Perga şi îşi continuară călătoria spre Atalia.
26 În cele din urmă, se întoarseră cu corabia la Antiohia, de unde îşi începuseră călătoria şi unde fuseseră încredinţaţi în mâna lui Dumnezeu pentru misiunea ce era acum terminată.
27 La sosire, chemară laolaltă pe credincioşi şi făcură o dare de seamă asupra călătoriei, relatându-le cum a deschis Dumnezeu uşa credinţei şi pentru ne-evrei.
28 Şi rămaseră acolo împreună cu credincioşii din Antiohia multă vreme.