16
Pavel şi Sila s-au dus mai întâi la Derbe şi de acolo la Listra, unde l-au întâlnit pe Timotei, un credincios a cărui mamă era o evreică creştină dar al cărui tată era grec.
Fraţii din Listra şi Iconia aveau o părere foarte bună despre Timotei,
ceea ce l-a făcut pe Pavel să-l invite cu ei în călătorie. Din respect pentru evreii din partea locului, el l-a circumcis pe Timotei înainte de a pleca, fiindcă toată lumea ştia că tatăl său era grec şi nu îngăduise să se facă acest lucru până atunci
Apoi au pornit din cetate în cetate, făcând cunoscută hotărârea pe care o luaseră apostolii şi bătrânii bisericii din Ierusalim cu privire la ne-evrei.
Astfel, biserica creştea zilnic, în ce priveşte credinţa, cât şi numărul membrilor.
A doua zi, călătoriră prin Frigia şi Galatia, deoarece Duhul Sfânt le spusese să nu intre în provincia Asia, tocmai atunci,
înaintând de-a lungul hotarelor Misiei, ei o luară apoi spre nord, în direcţia provinciei Bitinia, dar nici de data aceasta Duhul lui Isus nu le dădu voie să păşească pe teritoriul ei.
Deci, în loc să se ducă acolo, ei traversară provincia Misia, ajungând în cetatea Troa.
În noaptea aceea, Pavel avu o viziune, în visul lui, un om din Macedonia, îl rugă stăruitor: „Vino pe aici şi ajută-ne!”
10 După ce Pavel a avut vedenia aceea, ne-am pregătit îndată să plecăm în Macedonia, fiindcă n-am putut trage altă concluzie decât că Dumnezeu ne trimitea în acel loc să predicăm Evanghelia.
11 Ne-am îmbarcat pe o corabie la Troa şi am traversat de cealaltă parte la Samotracia, iar de acolo, mai departe la Neapolis a doua zi
12 şi, în sfârşit, am ajuns la Filipi, o colonie romană situată chiar de partea macedoneană a frontierei, şi am rămas acolo câteva zile.
13 În ziua de Sabat, am făcut o mică plimbare afară din oraş până la malul unui râu, unde, după câte înţelese serăm, se adunau nişte oameni la rugăciune; şi am predicat Scriptura unor femei care au venit şi ele.
14 Una din ele era o vânzătoare din Tiatira care făcea comerţ cu purpură. Ea se închina deja la Dumnezeu şi, cum ne asculta, Domnul i-a deschis inima şi ea a acceptat tot ce spunea Pavel.
15 Apoi a fost botezată împreună cu toată familia ei şi ne-a invitat să ră-mânem la ea. „Dacă admiteţi că sunt credincioasă Domnului”, a spus ea, „atunci veniţi şi staţi în casa mea.” Şi a stăruit până când ne-a înduplecat.
16 Într-o zi, pe când ne duceam la locul de rugăciune de lângă râu, ne-a ieşit în cale o roabă posedată de un demon de ghicire. Ea câştiga mulţi bani pentru stăpânii ei.
17 Ghicitoarea se lua după noi, strigând: „Oamenii aceştia sunt slujitorii lui Dumnezeu şi au venit să vă spună cum vi se pot ierta păcatele.”
18 Lucrul a continuat aşa zile la rând, până când Pavel, nemaiputând îndura, a vorbit demonului dinăuntrul ei. „Îţi poruncesc în numele lui Isus Cristos să ieşi afară din ea,” rosti el. Şi demonul o părăsi îndată.
19 Dar cum speranţele de îmbogăţire ale stăpânilor ei fură complet năruite, ei puseră mâna pe Pavel şi Sila şi-i aduseseră înaintea judecătorilor din piaţă.
20 „Evreii aceştia ne corup oraşul”, strigau ei.
21 Îi învaţă pe oameni să comită fapte ce contravin legilor romane.”
22 Îndată se formă o gloată învrăjbită împotriva lui Pavel şi Sila iar judecătorii porunciră să fie dezbrăcaţi şi bătuţi cu nuiele.
23 Loviturile cădeau ploaie pe spinările lor dezgolite. După biciuire au fost azvârliţi în închisoare.
24 Temnicerul fu ameninţat cu moartea, în caz că evadează vreunul din ei, astfel că acesta a luat toate măsurile de precauţie, azvârlindu-i în carceră şi punându-le picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopţii, în timp ce Pavel şi Sila se rugau şi cântau imnuri de slavă Domnului – şi, bineînţeles, ceilalţi deţinuţi ascultau –
26 deodată se produse un mare cutremur; închisoarea se clătină din temelii şi toate uşile se izbiră în lături, iar lanţurile deţinuţilor căzură de pe ei.
27 Când se trezi temnicerul şi văzu uşile închisorii larg deschise, crezu că toţi deţinuţii au evadat şi-şi scoase sabia, gata să-şi ia viaţa.
28 Dar Pavel îi strigă: „Stai! Nu cumva să faci una ca asta, fiindcă toţi suntem aici!”
29 Dârdâind de frică, temnicerul ceru să i se aducă torţe aprinse şi alergă într-un suflet la celulă, aruncându-se la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila.
30 Îi scoase afară şi se rugă fierbinte de ei, zicând: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31 Ei răspunseră: „Crede în Isus Cristos şi vei fi mântuit, tu şi toată familia ta.”
32 Apoi îi vestiră Evanghelia lui şi întregii familii, spunându-i Vestea Bună de la Domnul.
33 Atunci, pe loc, el le spălă rănile şi fu botezat împreună cu familia sa.
34 Apoi îi luă la el acasă şi le dădu să mănânce. Ce s-au mai bucurat el şi ai săi că acum sunt şi ei credincioşi!
35 A doua zi dimineaţa, judecătorii au trimis nişte gardieni la temnicer să-i spună: „Dă drumul oamenilor acelora!”
36 Prin urmare, temnicerul i-a spus lui Pavel că sunt liberi să plece.
37 Dar Pavel a ripostat. „O, dar n-au să scape ei chiar atât de uşor pentru ce au făcut! Ne-au bătut în public, fără nici o judecată, şi ne-au întemniţat pe noi, cetăţeni romani. Şi acum, ar vrea să plecăm fără să ştie nimeni? Nu, aşa ceva nu se poate! Să vină ei înşişi să ne elibereze!”
38 Gardienii raportară asta judecătorilor iar aceştia se înspăimântară de moarte când auziră că Pavel şi Sila sunt cetăţeni romani.
39 Astfel, veniră la închisoare şi se rugară de ei să plece, scoţându-i afară personal şi stăruind să părăsească oraşul.
40 Atunci Pavel şi Sila se înapoiară în casa Lidiei, unde se întâlniră cu credincioşii şi le mai predicară o dată, după care plecară din oraş.