1 În continuare, trecură prin cetăţile Amfipoli şi Apolonia, ajungând apoi în Tesalonic unde se afla o sinagogă evreiască.
2 Conform obiceiului său, Pavel se duse acolo să predice şi trei Sabaturi la rând deschise minţile oamenilor să priceapă Scripturile,
3 tălmăcindu-le profeţiile legate de suferinţele lui Mesia şi învierea lui şi dovedind că Isus este Mesia.
4 Unii din cei care ascultau se lăsară convinşi şi fură convertiţi – între care un număr mare de greci evlavioşi şi multe femei cu vază din oraş.
5 Dar conducătorii evreilor fură invidioşi pe succesul lor şi aţâţară oameni de nimic de pe stradă să adune o gloată şi să creeze tulburări. Ei atacară locuinţa lui Iason, plănuind să-i ducă pe Pavel şi pe Sila în faţa Consiliului cetăţii pentru a fi pedepsiţi.
6 Negăsindu-i acolo, îi târâră afară din casă pe lason şi încă pe vreo câţiva credincioşi, ducându-i pe aceştia, în schimb, înaintea Consiliului. „Pavel şi Sila au întors toată lumea pe dos şi acum, uite-i, că au venit şi aici să ne tulbure oraşul, strigară ei.
7 Iar Iason acesta i-a primit în casa lui. S-au făcut vinovaţi de trădare, fiindcă susţin că nu Cezar e regele, ci Isus.”
8 Auzind acestea, atât locuitorii oraşului, cât şi judecătorii se îngrijorară
9 şi nu le dădură drumul să plece, decât pe cauţiune.
10 În noaptea aceea, creştinii îi grăbiră pe Pavel şi Sila să plece imediat în Bereea. Ajunşi acolo, ca de obicei, Pavel şi Sila se duseră la sinagogă să predice.
11 Însă oamenii din Bereea aveau mintea mai deschisă decât cei din Tesalonic şi, prin urmare, au ascultat mesajul cu bucurie. Ei studiau Scripturile în fiecare zi să verifice dacă afirmaţiile lui Pavel şi Sila erau adevărate.
12 Drept urmare, mulţi dintre ei au crezut, printre care şi câteva grecoaice sus-puse şi un mare număr de bărbaţi.
13 Dar când aflară evreii de la Tesalonic că Pavel predică în Bereea, se deplasară şi ei acolo, stârnind zâzanie.
14 Credincioşii trecură repede la acţiune, trimiţându-l pe Pavel la mare, în timp ce Sila şi Timotei rămaseră cu ei în continuare.
15 Însoţitorii lui Pavel, îl conduseră până la Atena, de unde se înapoiară la Bereea cu un bilet pentru Sila şi Timotei în care li se spunea să se grăbească să vină şi ei acolo.
16 În timp ce-i aştepta în Atena, Pavel fu cuprins în duhul lui de o adâncă tulburare la vederea atâtor idoli, în tot oraşul.
17 El se duse la sinagogă să poarte discuţii cu evreii şi ne-evreii evlavioşi şi ţinu cuvântări zilnice, în piaţa publică, pentru toţi aceia care se nimereau să fie de faţă.
18 De asemenea, avu o întrevedere cu unii filozofi epicurieni şi stoici. Reacţia lor, când le vorbi despre Isus şi învierea sa, fu următoarea: „Spune baliverne”, ori „Încearcă să propage o nouă religie”.
19 L-au invitat totuşi să le vorbească în Areopag. „Vino să ne mai vorbeşti despre această religie nouă”, ziseră ei.
20 „Fiindcă ai făcut nişte afirmaţii uluitoare şi am dori să auzim mai multe.”
21 (Trebuie să adaug aici că atenienii, precum şi străinii aflaţi la Atena nu păreau să aibă altă preocupare decât să discute tot timpul ideile apărute recent).
22 Prin urmare, Pavel, stând în picioare înaintea lor în forumul de pe Colina Marte, li se adresă în felul acesta: „Stimaţi atenieni, am observat că sunteţi un popor foarte religios,
23 întrucât, plimbându-mă prin oraşul vostru, am zărit numeroasele voastre altare, şi pe unul din ele am găsit inscripţia: «Dumnezeului Necunoscut.» Voi v-aţi închinat lui fără să ştiţi cine e, şi acum eu aş dori să vă vorbesc despre el.
24 El a făcut lumea şi tot ce se află în ea, şi fiindcă e Domnul Cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâna omului,
25 căci mâinile omeneşti nu pot sluji nevoilor sale – deoarece el nu cunoaşte nevoi! Dimpotrivă, el este acela care dăruieşte viaţă şi suflare oricărui lucru şi împlineşte orice nevoie.
26 El i-a creat pe toţi oamenii pământului dintr-o singură sursă comună şi a împrăştiat naţiunile pe toată faţa pământului. El a stabilit dinainte care dintre ele să se ridice şi care să cadă, precum şi timpul când să se întâmple aceasta. El este cel care le-a delimitat hotarele.
27 Scopul său în toate acestea este ca ei să-l caute pe Dumnezeu şi apoi, bâjbâind, să-l găsească poate, deşi el nu e departe de nici unul din noi.
28 Căci în el trăim, ne mişcăm şi existăm. După cum s-a exprimat unul din poeţii voştri: «Suntem fiii lui Dumnezeu.»
29 Dacă acest lucru e adevărat, atunci nu ar mai trebui să-l concepem pe Dumnezeu ca pe un idol făcut de mâna omului, din aur sau argint ori cioplit în piatră.
30 Dumnezeu a tolerat ignoranţa de odinioară a oamenilor cu privire la aceste lucruri, dar acum porunceşte tuturor să renunţe definitiv la idoli şi să se închine numai lui.
31 Căci el a rânduit o zi pentru dreapta judecare a lumii de către omul pe care l-a numit şi l-a evidenţiat, înviindu-l din morţi.”
32 Când l-au auzit pe Pavel pomenind de învierea unei persoane moarte, unii au pufnit în râs, dar alţii au zis: „Dorim să mai auzim despre subiectul acesta, altă dată.”
33 Asta puse capăt discuţiilor purtate de Pavel cu ei,
34 dar câţiva se alăturară şi deveniră credincioşi. Printre ei era şi Dionis, un membru al Consiliului oraşului şi o femeie cu numele de Damaris, precum şi alţii.