1 Pavel părăsi apoi Atena şi plecă la Corint.
2 Acolo, cunoscu un evreu, născut la Pontus, pe nume Aquila, care sosise recent din Italia împreună cu soţia sa Priscilla. Ei fuseseră expulzaţi din Italia, în urma ordinului dat de Cezar Claudiu ca toţi evreii din Roma să fie deportaţi. Pavel locui şi munci alături de ei,
3 întrucât şi ei erau meşteşugari de corturi ca şi el.
4 În fiecare Sabat, Pavel putea fi găsit la sinagogă, încercând să-i convingă pe evrei şi pe greci deopotrivă.
5 Şi după sosirea lui Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel îşi consacră în întregime timpul predicând şi aducând dovezi evreilor că Isus este Mesia.
6 Dar când evreii se împotriviră şi-l blestemară, rostind insulte la adresa lui Isus, Pavel îşi scutură praful de pe mantie şi zise: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru, căci eu sunt nevinovat. De acum încolo voi predica ne-evreilor.”
7 După aceea, trase la Titius Iust, un ne-evreu care se închina lui Dumnezeu şi locuia chiar lângă sinagogă.
8 Crisp, conducătorul sinagogii şi toată familia lui credeau în Domnul şi au fost botezaţi – lucru care s-a întâmplat, de altfel, şi cu mulţi alţii din Corint.
9 Într-o noapte, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o viziune, spunându-i: „Nu te teme! Deschide gura cu îndrăzneală! Nu te da bătut!
10 Căci eu sunt cu tine şi nimeni nu-ţi poate face vreun rău. În oraşul acesta am mulţi oameni.”
11 Prin urmare, Pavel petrecu acolo anul următor şi jumătate din celălalt, învăţând pe oameni adevărurile lui Dumnezeu.
12 Dar când ajunse Galio guvernator al Ahaiei, evreii făcură front comun împotriva lui Pavel, aducându-l înaintea guvernatorului pentru judecată.
13 Ei îl învinuiră pe Pavel că ar fi „înduplecat oamenii să i se închine lui Dumnezeu în maniere contrare legii romane.”
14 Dar tocmai pe când se pregătea Pavel să se apere, Galio se întoarse spre acuzatori şi zise: „Ascultaţi, evreilor, dacă acest caz ar implica un delict oarecare, aş fi obligat să vă ascult.
15 Dar întrucât nu e decât o simplă polemică referitoare la cuvinte, personalităţi şi legi evreieşti, ocupaţi-vă voi de asta. Pe mine nu mă interesează şi nu mă voi amesteca în afacerea aceasta.”
16 Şi-i dădu afară din sala de judecată.
17 Atunci gloata puse mâna pe Sostene, noul conducător al sinagogii, şi-l bătură în faţa tribunalului. Dar lui Galio nici că i-a păsat de cele întâmplate.
18 Pavel rămase în oraş încă vreo câteva zile şi apoi îşi luă rămas bun de la creştini, pornind cu o corabie spre coastele Siriei şi luându-i cu el şi pe Priscilla şi Aquila. La Cencreea, Pavel se rase în cap, după obiceiul evreiesc, întrucât făcuse jurământ.
19 Ajungând în portul Efes, ne lăsă pe corabie, în timp ce el se duse până la sinagogă să aibă o discuţie cu evreii.
20 Ei îl rugară să rămână câteva zile, dar el consideră că nu are timp deloc pentru asta.
21 „Trebuie să fiu neapărat la Ierusalim de sărbători”, spuse el. Dar promit că voi reveni la Efes, dacă va voi Dumnezeu.” Şi astfel plecarăm cu corabia de la Efes.
22 Când debarcă la Cezareea, coborî pe uscat şi se duse să salute biserica de acolo, după care plecă la Antiohia.
23 După o şedere de câtva timp acolo, Pavel plecă din nou, din loc în loc, trecând prin Galatia şi Frigia, vizitând pe toţi credincioşii, îmbărbătându-i şi ajutându-i să crească în Domnul.
24 Şi s-a întâmplat ca tocmai atunci să sosească la Efes, venind din Alexandria în Egipt, un evreu pe nume Apolo – admirabil învăţător al Bibliei şi predicator.
25 El fusese instruit în calea Domnului şi vorbea cu multă râvnă şi îi învăţă pe oameni despre Isus cu multă atenţie, deşi nu cunoştea decât botezul lui Ioan.
26 El a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă. Când l-au auzit Priscilla şi Aquila, l-au invitat acasă la ei şi i-au explicat calea Domnului mai desluşit.
27 Apolo se gândise mai înainte să meargă în Grecia şi credincioşii l-au îndemnat să facă acest lucru. Ei au scris tovarăşilor de credinţă de acolo, rugându-i să-l primească cu bine. Sosind în Grecia, el a fost bine folosit de Dumnezeu la întărirea bisericii,
28 fiindcă respingea convingător în dezbaterile publice toate argumentele evreieşti, demonstrând cu texte din Scriptură că Isus este într-adevăr Mesia.