1 „Fraţi şi părinţi, ascultaţi vă rog cu atenţie ce am de spus în apărarea mea.”
2 (Când îl auziră vorbind în ebraică, se făcu şi mai mare linişte.)
3 „Eu sunt evreu”, zise el, „născut la Tars, un oraş din Cilicia, dar educat aici la Ierusalim, sub îndrumarea lui Gamaliei, la ale cărui picioare am învăţat să respect în amănunt legile şi datinile noastre evreieşti. Am devenit foarte înflăcărat în dorinţa de a-l onora pe Dumnezeu prin tot ce făceam, cum aţi încercat să faceţi şi voi astăzi.
4 Şi i-am persecutat pe creştini, prigonindu-i până la moarte, legând şi aruncând bărbaţi şi femei în închisoare.
5 Marele preot, sau oricare alt membru al Consiliului, poate adeveri această afirmaţie. Fiindcă le cerusem scrisori către conducătorii iudei din Damasc, cu instrucţiuni ca să-mi dea voie să aduc în lanţuri la Ierusalim, pentru a fi pedepsiţi, pe toţi creştinii pe care-i voi găsi.
6 Cum mergeam pe drum, apropiindu-mă de Damasc, deodată, cam pe la amiază, străluci în jurul meu o lumină foarte puternică din cer.
7 Am căzut la pământ şi am auzit o voce, zicându-mi: «Saule, Saule, de ce mă persecuţi?»
8 «Cine eşti, tu, Doamne?», am întrebat eu. Şi el mi-a răspuns: «Eu sunt Isus din Nazaret, cel pe care tu îl prigoneşti.»
9 Oamenii care erau cu mine au văzut lumina, dar n-au înţeles cuvintele.
10 Şi eu am zis: «Ce să fac, Doamne?» Iar Domnul mi-a spus: «Ridică-te şi du-te la Damasc iar acolo ţi se va spune ce te aşteaptă în anii viitori.»
11 Fusesem orbit datorită intensităţii luminii şi a trebuit să fiu dus de mână la Damasc de către însoţitorii mei.
12 Acolo, a venit să mă vadă un om pe nume Anania, evlavios cum nu se mai afla altul în ce priveşte respectarea legii şi bine văzut de toţi evreii din Damasc.
13 Apropiindu-se, Anania mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Şi chiar în ceasul acela, am văzut din nou.
14 Atunci el mi-a spus: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să-i cunoşti voia, să-l vezi şi să-l auzi vorbind pe Mesia.
15 Vei duce mesajul său pretutindeni, spunând ce ai văzut şi ai auzit.
16 Şi acum, de ce mai zăboveşti? Du-te şi botează-te şi fii curăţit de păcatele tale, chemând numele Domnului.»
17 Într-o zi, după întoarcerea mea la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut în transă
18 şi l-am desluşit pe Domnul într-o vedenie, zicându-mi: «Grăbeşte-te! Pleacă imediat din Ierusalim fiindcă oamenii de aici nu te vor crede când le vei aduce mesajul.»
19 «Dar, Doamne, am zis eu, ei ştiu prea bine că eu sunt acela care i-a închis şi i-a bătut în fiecare sinagogă pe cei care credeau în tine.
20 Când a fost ucis martorul tău Ştefan, am încuviinţat uciderea lui, – păzind hainele lor în timp ce ei îl loveau cu pietre.»
21 Dar Dumnezeu mi-a zis: «Pleacă din Ierusalim, fiindcă te voi trimite departe la Neamuri!»
22 Mulţimea ascultă până în punctul în care Pavel pomeni cuvântul „Neamuri”; apoi, cu un singur glas, strigă: „Isprăviţi cu omul acesta! Ce mai încolo, încoace – omorâţi-l! Nu merită să trăiască!”
23 Ei începură să strige, să-şi arunce hainele în aer şi să azvârle ţărână în sus.
24 Atunci, comandantul îl trase înăuntru şi porunci să fie biciuit pentru a-l face să-şi mărturisească vina. Dorea să afle motivul pentru care se înfuriase mulţimea atât de tare.
25 Pe când îl legau, ca să fie biciuit, Pavel îi atrase atenţia unui ofiţer din preajmă, zicându-i: „Este legal oare să biciuieşti un cetăţean roman care nici măcar nu a fost judecat?”
26 Ofiţerul se adresă, la rândul lui, comandantului: „Ce facem? Omul acesta e cetăţean roman!”
27 Drept urmare, comandantul se apropie de Pavel şi-l întrebă: „Spune-mi, eşti cetăţean roman?” „De bună seamă că sunt.”
28 „Şi eu sunt”, mormăi comandantul printre dinţi, „şi ce m-a mai costat asta!” „Dar eu sunt cetăţean roman din naştere,” răspunse Pavel.
29 Soldaţii care stăteau pregătiţi să-l biciuiască se făcură nevăzuţi când auziră că Pavel e cetăţean roman iar comandantul se înfricoşa fiindcă dăduse ordin ca Pavel să fie legat şi biciuit.
30 A doua zi, comandantul îl eliberă din lanţuri şi porunci mai-marilor preoţilor să convoace o şedinţă împreună cu consiliul evreiesc. Ordonă ca Pavel să fie adus înaintea lor pentru a afla care e, de fapt, pricina supărării.