1 Uitându-se ţintă la Consiliu, Pavel începu: „Fraţilor, întotdeauna am trăit înaintea lui Dumnezeu cu un cuget curat!”
2 În clipa aceea, marele preot Anania porunci celor de lângă Pavel să-l lovească peste gură.
3 Pavel îi spuse: „Dumnezeu te va bate!” Ce fel de judecător eşti tu care calci legea, poruncind să fiu lovit astfel?”
4 Cei care stăteau lângă Pavel i-au zis: «Aşa se vorbeşte cu marele preot al lui Dumnezeu?»
5 „Nu mi-am dat seama că e marele preot, fraţilor,” răspunse Pavel, „fiindcă Scripturile spun: «Să nu-ţi vorbeşti de rău dregătorii, niciodată».
6 Apoi lui Pavel îi veni o idee. O parte din Consiliu era formată din saduchei iar alta din farisei. Prin urmare, strigă: „Fraţilor, eu sunt fariseu, cum au fost toţi strămoşii mei. Şi sunt judecat aici, astăzi, deoarece cred în învierea morţilor.”
7 Aceste vorbe provocară dezbinarea consiliului în două grupuri – de o parte saducheii, de alta fariseii –
8 deoarece saducheii spun că nu există înviere, nici îngeri şi nici un spirit etern înăuntrul nostru, pe când fariseii cred în toate acestea.
9 Fapt e că se iscă o zarvă nemaipomenită. Unii din conducătorii evrei săriră să ia apărarea lui Pa vel, zicând că nu e vinovat. „Nu-l găsim vinovat cu nimic”, strigară ei. „Poate i-a vorbit un duh sau un înger acolo pe drumul Damascului.”
10 Strigătele se înteţiră şi mai mult, iar oamenii trăgeau de Pavel din ambele părţi, când încolo, când încoace, în cele din urmă, comandantul, temându-se că au să-l rupă în două, porunci soldaţilor săi să-l zmulgă din mâinile lor şi să-l ducă înapoi la garnizoană.
11 În noaptea aceea, Domnul s-a aflat alături de Pavel şi i-a spus: „Nu te necăji, Pavele, cum le-ai vorbit oamenilor despre mine aici în Ierusalim, tot aşa va trebui să procedezi şi în Roma.”
12 A doua zi dimineaţa, peste patruzeci de evrei s-au legat printr-un blestem să nu mănânce şi să nu bea,
13 până ce nu-l vor ucide pe Pavel.
14 Apoi se înfăţişară la mai-marii preoţilor şi la bătrâni şi le comunicară ce-au făcut.
15 „Rugaţi-l pe comandant să-l aducă pe Pavel iarăşi în faţa consiliului”, cerură ei. „Ca pretext, spuneţi-i că vreţi să-i mai puneţi câteva întrebări. Şi noi îl vom omorî pe drum.”
16 Dar nepotul lui Pavel prinse de veste de complotul lor şi veni la garnizoană să-l anunţe pe Pavel.
17 Atunci Pavel chemă pe unul din ofiţeri şi zise: „Condu-l pe băiatul acesta la comandant; are ceva important să-i comunice.”
18 Ofiţerul procedă întocmai, lă-murindu-l pe comandant: „Deţinutul acela cu numele de Pavel m-a chemat la el şi m-a rugat să-ţi aduc flăcăul acesta fiindcă are ceva să-ţi spună.”
19 Comandantul îl apucă pe băiat de mână şi, luându-l deoparte, îl întrebă: „Ce doreşti să-mi spui, flăcăule?”
20 „Mâine”, spuse el, „evreii te vor ruga să-l înfăţişezi iarăşi pe Pavel înaintea consiliului, sub pretext că vor să obţină şi alte informaţii.
21 Să nu dai curs cererii lor! Căci peste patruzeci de oameni se ascund undeva de-a lungul drumului, pândind momentul când va trece el pe acolo să sară asupra lui şi să-l omoare. Ei s-au legat printr-un blestem să nu mănânce şi să nu bea până nu-l văd mort. Sunt adunaţi acolo deja şi se aşteaptă să le satisfaci cererea.”
22 „Să nu sufli o vorbă la nimeni despre asta”, îl preveni comandantul pe băiat la plecare.
23 Apoi chemă la el pe doi dintre ofiţerii săi şi ordonă: „Luaţi două sute de soldaţi la Cezareea, la nouă seara. Mai luaţi două sute de suliţaşi şi şaptezeci de soldaţi călare.
24 Puneţi-i lui Pavel un cal la dispoziţie pe care să călărească şi duceţi-l nevătămat la Guvernatorul Felix.”
25 Apoi scrise guvernatorului următoarea scrisoare:
26 „De la Claudius Lisias Către: Excelenţa sa, Guvernatorul Felix. Salutări!
27 Omul cu pricina a fost prins de evrei şi era gata-gata să fie ucis dar am trimis soldaţii să-l scape, fiindcă am aflat că e cetăţean roman.
28 Atunci, l-am dus în faţa Consiliului lor, încercând să aflu ce făcuse.
29 Curând am aflat că era vorba de ceva în legătură cu credinţa lor evreiască, cu siguranţă nimic ca să merite pedeapsa cu închisoarea ori cu moartea.
30 Când am fost informat despre existenţa unui complot contra lui, m-am decis să-l trimit la tine şi acum le voi spune acuzatorilor lui să ţi se adreseze ţie cu învinuirile lor.”
31 Deci, în noaptea aceea, conform ordinelor date de comandant, soldaţii îl duseră pe Pavel la Antipatris.
32 Ei se înapoiară la garnizoană în dimineaţa următoare, lăsându-l în grija călăreţilor, pentru a fi transportat mai departe la Cezareea.
33 Când sosiră în Cezareea, îl predară pe Pavel, împreună cu scrisoarea, guvernatorului.
34 Acesta citi scrisoarea şi apoi îl întrebă pe Pavel de unde este. „Din Cilicia”, răspunse Pavel.
35 „Mă voi ocupa de cazul tău în amănunt când vor veni acuzatorii tăi”, îi spuse guvernatorul şi porunci să fie ţinut în închisoare la palatul regelui Irod.