1 La trei zile după sosirea lui în Cezareea, ca să-şi ia în primire noua funcţie, Festus făcu o călătorie la Ierusalim,
2 unde îl căutară mai-marii preoţilor şi ceilalţi conducători evrei ca să-i expună cazul lui Pavel.
3 Ei se rugară de el să-l aducă pe Pavel la Ierusalim neîntârziat. (Planul lor era să-l atragă într-o cursă şi să-l ucidă.)
4 Dar Festus a răspuns că, întrucât Pavel se află la Cezareea şi el însuşi se va întoarce acolo în curând,
5 cei autorizaţi în chestiunea aceasta n-au decât să se înapoieze împreună cu el şi să ţină judecata acolo.
6 După vreo opt sau zece zile, se înapoie la Cezareea şi a doua zi deschise procesul lui Pavel.
7 În momentul sosirii lui Pavel la judecată, evreii din Ierusalim se adunară în jurul său, aruncându-i în faţă învinuiri grave pe care nu le-au putut însă dovedi.
8 Pavel a respins acuzaţiile, spunând: „Nu sunt vinovat. Nu m-am împotrivit legilor evreieşti, n-am profanat templul şi nu m-am răsculat împotriva guvernului roman.”
9 Atunci Festus, din dorinţa de a fi pe placul evreilor, l-a întrebat: „Eşti dispus să mergi la Ierusalim şi să fii judecat acolo în faţa mea?”
10 Dar Pavel a răspuns: „Nu! Ci pretind să mi se acorde privilegiul de a fi audiat chiar de împărat. Ştiţi foarte bine că nu sunt vinovat.
11 Dacă am comis ceva vrednic de moarte, sunt gata să mor. Dar dacă sunt nevinovat, nici dumneavoastră, nici altcineva nu are dreptul să mă dea pe mâna acestor oameni pentru a fi omorât. Eu fac recurs la Cezar!”
12 Festus se consultă cu consilierii săi şi apoi răspunse: „Foarte bine! La Cezar ai cerut recurs, la Cezar te vei duce!”
13 La câteva zile după aceea, sosi Regele Agripa cu Bernice, într-o vizită la Festus.
14 În timpul şederii lor de câteva zile, Festus discută cazul lui Pavel cu regele. „Avem un deţinut aici”, îi spuse el, „al cărui caz mi-a fost lăsat de Felix nerezolvat.
15 Când am fost la Ierusalim, mai-marii preoţilor şi ceilalţi conducători evrei mi-au expus punctul lor de vedere şi mi-au cerut să-l condamn la moarte.
16 Bineînţeles, imediat le-am atras atenţia că dreptul roman nu permite condamnarea unui om înainte ca acesta să fie judecat, învinuitului i se dă posibilitatea să se apere, faţă în faţă cu reclamanţii.
17 Când s-au înfăţişat aici pentru judecată, am dat curs cazului său chiar a doua zi şi am poruncit să fie adus Pavel.
18 Dar acuzaţiile ce i s-au adus nu au fost deloc ceea ce presupuneam că vor fi.
19 Era ceva în legătură cu religia lor şi cu un oarecare Isus, mort cu câtva timp în urmă, despre care însă Pavel spune că e viu!
20 În faţa acestei situaţii n-am ştiut ce hotărâre să iau şi l-am întrebat pe om dacă n-ar fi dispus să fie judecat pe baza acestor acuzaţii, la Ierusalim.
21 Dar Pavel a făcut recurs la Cezar şi am poruncit să fie repus în închisoare până voi putea aranja trimiterea sa la împărat.”
22 „Aş dori să-l audiez şi eu pe acest om”, zise Agripa. Şi Festus îi răspunse: „Îl vei auzi – mâine!”
23 Deci a doua zi, după ce sosiră regele împreună cu Bernice în sala de judecată, cu mare pompă, însoţit de ofiţeri şi notabilităţile oraşului, Festus porunci să fie adus Pavel.
24 Festus se adresă apoi asistenţei cu următoarele cuvinte: „Rege Agripa şi onorată asistenţă, avem în faţă un om, pe care atât evreii din localitate, cât şi Cei din Ierusalim, îl vor mort.
25 Dar, după părerea mea, el n-a făcut nimic vrednic de moarte. Totuşi a făcut recurs la Cezar şi acum, n-am încotro, trebuie să i-l trimit.
26 Problema se pune însă: ce am să-i scriu împăratului despre el? Fiindcă nu există nici o învinuire reală împotriva sa. De aceea, l-am adus în faţa dumneavoastră şi, mai ales, înaintea regelui Agripa, pentru a-l interoga şi a-mi comunica ce să scriu.
27 Căci nu se poate să trimiţi împăratului un deţinut fără nici o acuzaţie împotriva sa!”