1 Atunci Agripa i-a spus lui Pavel: „Poftim! Ai cuvântul. Să-ţi auzim istoria. Aşadar Pavel, gesticulând, îşi prezentă apărarea:
2 „Sunt foarte fericit, rege Agripa, să-mi pot expune situaţia mea înaintea domniei voastre,
3 fiindcă ştiu că sunteţi un specialist în legile şi datinile evreieşti. Şi acum vă rog să mă ascultaţi cu răbdare!
4 Aşa cum ştiu evreii prea bine, eu am primit o educaţie evreiască serioasă, din cea mai fragedă copilărie, la Tars şi mai pe urmă la Ierusalim, iar viaţa pe care am trăit-o a fost pe măsura acestei educaţii.
5 Deşi nu vor s-o recunoască, ei ştiu prea bine că întotdeauna am fost cel mai strict dintre farisei, când a fost vorba de respectarea legilor şi a datinilor evreieşti.
6 Dar motivul real care se ascunde îndărătul acuzaţiilor lor este altul – anume faptul că eu sper şi aştept ca Dumnezeu să-şi împlinească făgăduinţa făcută strămoşilor noştri.
7 Cele douăsprezece triburi ale lui Israel aşteaptă zi şi noapte realizarea acestei speranţe! Totuşi, Majestate, ei susţin că e o crimă să am asemenea năzuinţă!
8 Dar oare poate fi o nelegiuire să crezi că morţii vor învia? Domniei voastre i se pare de necrezut faptul că Dumnezeu îi poate aduce pe oameni iarăşi la viaţă?
9 Odată credeam şi eu că am datoria să fac tot felul de fapte oribile urmaşilor lui Isus din Nazaret.
10 Am aruncat în închisoare pe mulţi din sfinţii de la Ierusalim, având în acest sens autorizaţie de la marii preoţi; iar când erau condamnaţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11 Am făcut uz de tortură pentru a-i determina pe creştinii de pretutindeni să-l blesteme pe Cristos. Eram atât de pornit împotriva lor, încât îi hăituiam până şi prin oraşe îndepărtate din alte ţări.
12 Mă aflam într-o asemenea misiune la Damasc, înarmat cu autoritatea şi delegaţia mai-marilor preoţilor,
13 când, într-o zi, pe la amiază, o lumină din cer, mai puternică decât soarele, a strălucit peste mine şi peste însoţitorii mei.
14 Am căzut cu toţii la pământ şi eu am auzit o voce care îmi vorbea în ebraică: «Saule, Saule, de ce mă persecuţi? Ţie însuţi îţi faci rău prin asta.»
15 „«Cine eşti?»”, am întrebat eu. Şi Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Isus, cel pe care-l prigoneşti tu.
16 Acum, ridică-te! Căci eu ţi-am apărut ca să te numesc robul şi martorul meu. Tu trebuie să spui lumii despre această experienţă precum şi despre numeroasele ocazii când mă voi arăta ţie.
17 Şi eu te voi ocroti atât de propriul tău popor, cât şi de Neamuri. Da, aşa este, te voi trimite la ne-evrei,
18 să le deschizi ochii să-şi vadă starea în care se găsesc, ca să se poată pocăi şi să poată trăi în lumina lui Dumnezeu, nu în întunericul Satanei, pentru ca astfel să poată primi iertarea păcatelor lor şi moştenirea lui Dumnezeu alături de oamenii de pretutindeni, ale căror păcate sunt curăţite şi care sunt puşi deoparte prin credinţa în mine.»
19 Şi astfel, o, rege Agripa, nu am nesocotit viziunea aceea din cer!
20 Am predicat mai întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim şi Iudeea; de asemenea, şi la ne-evrei, că toţi trebuie să-şi părăsească păcatele şi să se întoarcă la Dumnezeu – dovedind pocăinţa lor prin săvârşirea unor fapte bune.
21 Evreii m-au arestat în templu pentru că am predicat acest lucru şi au încercat să mă omoare,
22 dar Dumnezeu m-a ocrotit şi aşa se face că azi sunt încă în viaţă pentru a putea relata aceste fapte tuturor, mari şi mici. Învăţătura mea nu conţine altceva decât ce au afirmat profeţii şi Moise –
23 anume că Mesia va suferi şi va fi primul care va învia din morţi, pentru a aduce lumină Neamurilor şi evreilor deopotrivă.”
24 Deodată Festus strigă: „Pavele, eşti nebun. Studiile tale prea îndelungate ţi-au întunecat mintea!”
25 Dar Pavel a răspuns: „Prea alesule Festus, nu sunt nebun. Spun lucruri foarte adevărate
26 şi regele Agripa are cunoştinţă despre aceste lucruri. Eu vorbesc deschis, deoarece sunt convins că toate evenimentele acestea îi sunt familiare, fiindcă n-au fost săvârşite în ascuns!
27 Rege Agripa, credeţi în profeţi? Da, ştiu că credeţi…”
28 Agripa îl întrerupse: „Cu dovezi atât de şubrede crezi c-ai să reuşeşti să mă converteşti la creştinism?”
29 Şi Pavel răspunse: „Şubrede sau nu, de-ar da Dumnezeu ca atât dumneavoastră, cât şi toţi cei aflaţi în sală să poată ajunge ca mine, cu excepţia lanţurilor pe care le port!”
30 Atunci regele, guvernatorul, Berenice şi toţi ceilalţi s-au ridicat şi au plecat.
31 Stând de vorbă între ei, după aceea, au recunoscut cu toţii că: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau închisoare.”
32 Şi Agripa i-a spus lui Festus: „Ar putea fi eliberat, dacă n-ar fi făcut recurs la Cezar!”