1 Curând aflarăm că ne găseam pe insula Malta.
2 Locuitorii insulei au fost foarte amabili, primindu-ne la un foc aprins pe plajă, ca să ne încălzim, căci ploua şi era frig.
3 Pe când culegea Pavel un braţ de vreascuri să pună pe foc, un şarpe otrăvitor, atras de căldură, i se încolăci pe mână.
4 Locuitorii insulei îl priviră cum îi atârnă de braţ şi-şi spuseră unul altuia: „De bună seamă că e un ucigaş! Chiar dacă a scăpat din mare, dreptatea nu-l lasă în viaţă.”
5 Dar Pavel scutură şarpele în foc şi rămase complet nevătămat.
6 Oamenii aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând mort; dar, când după o lungă aşteptare nu i se întâmplă nici un rău, se apropiară de el şi se răzgândiră, zicând că e un zeu.
7 Lângă locul în care eşuaserăm era o moşie aparţinând lui Publius, guvernatorul insulei. El ne primi foarte amabil şi ne dădu găzduire trei zile.
8 Se întâmplă ca tatăl lui Publius să fie bolnav de friguri şi dizenterie. Pavel intră la el, se rugă pentru el şi, punându-şi mâinile peste el, îl vindecă.
9 Atunci veniră şi ceilalţi bolnavi de pe insulă şi fură toţi vindecaţi.
10 Drept urmare, am fost copleşiţi cu daruri şi când veni vremea să ne îmbarcăm din nou, oamenii încărcară vasul cu tot felul de lucruri de care aveam trebuinţă în călătorie.
11 Trecură trei luni de la naufragiu înainte de a ridica pânzele din nou. De data aceasta, corabia se numea „Fraţii Gemeni”; era din Alexandria, şi iernase pe insulă.
12 Primul popas îl făcurăm la Siracuza, unde stăturăm trei zile.
13 De acolo, făcurăm un ocol până la Regium. O zi mai târziu, se iscă un vânt dinspre sud şi astfel a doua zi sosirăm la Puteoli,
14 unde am găsit nişte credincioşi. Ei ne rugară fierbinte să stăm cu ei şapte zile. Apoi am navigat mai departe la Roma.
15 Fraţii din Roma au auzit că vom sosi şi ne-au ieşit în întâmpinare la Forum, pe Calea Apiană. Alţii ni se alăturară la Trei Taverne. Când îi văzu Pavel, îi mulţumi lui Dumnezeu şi-i mai veni inima la loc.
16 Ajunşi la Roma, Pavel primi permisiunea să se stabilească unde doreşte, fiind însă păzit de un soldat.
17 La trei zile după sosirea sa el îi chemă pe conducătorii evrei locali şi li se adresă cu următoarele cuvinte: „Fraţilor, eu am fost arestat de evrei la Ierusalim şi predat autorităţilor romane pentru a fi judecat, cu toate că nu făcusem rău nimănui şi nu călcasem datinile străbunilor noştri.
18 Romanii m-au judecat şi au vrut să mă elibereze, fiindcă n-au găsit nici un temei pentru condamnare la moarte, cum au cerut conducătorii evrei.
19 Dar, întrucât evreii au protestat împotriva acestei decizii, m-am simţit obligat, fără să le port pică, să fac recurs la Cezar.
20 V-am rugat să veniţi aici astăzi pentru a ne putea cunoaşte şi pentru a vă putea spune că sunt legat cu lanţul acesta fiindcă eu cred că Mesia a venit deja.”
21 Ei răspunseră: „Noi nu am auzit nimic rău despre tine! Nici nu am primit vreo scrisoare din Iudeea ori veşti de la cei care sosesc de la Ierusalim.
22 Dar vrem să-ţi auzim convingerile, fiindcă singurul lucru pe care-l cunoaştem în legătură cu creştinii aceştia este că sunt învinuiţi pretutindeni!”
23 Se fixă o oră şi, în ziua aceea, un mare număr de oameni veniră acasă la el. Pavel le vorbi despre Împărăţia lui Dumnezeu şi-i învăţă despre Isus din cele cinci cărţi ale lui Moise şi din cărţile profetice. Convorbirile începeau dimineaţa şi continuau până seara.
24 Unii credeau, alţii nu.
25 Dar după ce discutară între ei îndelung, plecară cu acest cuvânt final al lui Pavel în urechi: „Duhul Sfânt a avut dreptate când a spus prin profetul Isaia:
26 «Spuneţi evreilor: „Veţi auzi şi veţi vedea dar nu veţi înţelege,
27 fiindcă inimile vă sunt prea îmbuibate şi urechile nu mai ascultă iar ochii vi i-aţi închis ca să nu mai vedeţi fiindcă voi nu vreţi să vedeţi, să auziţi şi să înţelegeţi, şi astfel să vă întoarceţi spre mine ca să vă vindec.”
28 Deci vreau ca voi să vă daţi seama că mântuirea aceasta, de la Dumnezeu, stă şi la îndemâna ne-evreilor, şi că ei o vor accepta.»”
29 Când a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
30 Pavel a locuit următorii doi ani într-o casă închiriată şi avea uşa larg deschisă tuturor celor care îl vizitau,
31 vorbindu-le cu toată îndrăzneala despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Domnul Isus Cristos; şi nimeni nu încerca să-l oprească.