1 Petru şi Ioan au plecat într-o după amiază la Templu, să ia parte la rugăciunile ce se ţineau acolo zilnic la ora trei.
2 Pe când se apropiau de templu, au zărit un olog din naştere, care, conform obiceiului său zilnic, era purtat pe stradă şi aşezat lângă poarta templului – cea căreia i se zicea Poarta Frumoasă.
3 Când trecură Petru şi Ioan prin dreptul său, el le ceru nişte bani.
4 Ei îl priviră cu atenţie, după care Petru îi spuse: „Uită-te la noi!”
5 Şchiopul îi privi stăruitor, aşteptând de la ei un dar.
6 Dar Petru îi zise: „Bani n-avem să-ţi dăm. Dar am să-ţi dau ceea ce am. Îţi poruncesc în numele lui Isus Cristos din Nazaret să umbli!”.
7 Atunci Petru îl apucă pe olog de mână şi-l ridică în picioare. Şi pe când făcea aşa, picioarele omului şi oasele de la glezne se vindecară şi căpătară vlagă,
8 încât el fu în picioare dintr-un salt. Stătu pe loc o clipă şi apoi începu să umble! Lăudându-l pe Dumnezeu, intră în templu împreună cu ei.
9 Când îl văzură cei dinăuntru că umblă şi-l auziră cum slăveşte pe Dumnezeu,
10 îşi dădură seama că este cerşetorul olog pe care-l văzuseră de atâtea ori la Poarta Frumoasă, şi rămaseră uluiţi.
11 Dădură toţi buzna în încăperea lui Solomon, unde el se ţinea tot timpul după Petru şi Ioan. Stăteau toţi acolo, uimiţi de lucrul minunat care se întâmplase.
12 Petru văzu îndată că acesta e un prilej nimerit pentru el şi se adresă astfel mulţimii: „Bărbaţi israeliţi” zise el, „ce este atât de surprinzător în asta? Şi de ce ne priviţi ca şi când noi, prin propria noastră putere şi evlavie, l-am fi făcut pe omul acesta să umble?
13 Căci Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacob, precum şi al tuturor strămoşilor noştri este acela care a adus slavă robului său Isus prin această faptă. Mă refer la Isus, cel pe care l-aţi osândit înaintea lui Filat, în ciuda faptului că Pilat era hotărât să-i dea drumul.
14 Dar voi n-aţi vrut ca el, sfântul şi neprihănitul, să fie eliberat. Ci, în locul lui, aţi cerut stăruitor să vă elibereze un ucigaş.
15 Şi l-aţi ucis pe Autorul Vieţii; dar Dumnezeu l-a adus din nou la viaţă. Ioan şi cu mine suntem martorii acestui fapt, fiindcă, după ce l-aţi omorât voi, noi l-am văzut viu!
16 În numele lui Isus a fost vindecat omul acesta – şi voi ştiţi cât de olog era. Credinţa în numele lui Isus – ce ne-a fost dăruită de Dumnezeu – a fost cauza acestei vindecări desăvârşite.
17 Scumpi fraţi, îmi dau seama că ceea ce i-aţi făcut voi lui Isus a fost făcut din ignoranţă; acelaşi lucru se poate spune şi despre conducătorii voştri.
18 Dar Dumnezeu, în tot acest timp, împlinea profeţiile după care Mesia trebuia să sufere toate acestea.
19 Acum schimbaţi-vă mintea şi atitudinea faţă de Dumnezeu şi întoarceţi-vă la el, pentru ca să vă poată curaţi de păcatele voastre şi să vă dea vremuri minunate de înviorare în prezenţa Domnului,
20 şi să vi-l trimită iarăşi pe Mesia.
21 Fiindcă el trebuie să rămână în cer până la vindecarea tuturor lucrurilor de păcat, cum s-a profeţit din timpuri străvechi.
22 Bunăoară, Moise spusese cu mult timp în urmă: «Domnul Dumnezeu va ridica un Profet dintre voi care se va asemăna cu mine. Ascultaţi cu atenţie tot ce vă spune el.
23 Cine nu-l va asculta va fi nimicit cu desăvârşire.»
24 Samuel şi toţi profeţii de la el încoace au vorbit despre ceea ce se petrece astăzi.
25 Voi sunteţi copiii acelor profeţi; şi voi sunteţi incluşi în făgăduinţa făcută de Dumnezeu strămoşilor noştri de a binecuvânta întreaga lume prin neamul evreiesc – aceasta e promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam.
26 Şi de îndată ce şi-a readus Dumnezeu robul la viaţă, l-a trimis, în primul şi în primul rând, la voi, bărbaţi israeliţi, să vă binecuvânteze, întorcându-vă de la păcatele voastre.”