1 E atâta nebunie în lăudăroşenia asta, dar fie, hai să continui cu ea. Daţi-mi voie să vă spun despre viziunile pe care le-am avut şi revelaţiile de care mi-a făcut parte Domnul.
2 Acum paisprezece ani am fost răpit la cer. Să nu mă întrebaţi dacă am fost acolo cu trupul sau numai cu duhul, căci nu ştiu; numai Dumnezeu poate da răspunsul aici.
3 Dar, oricum, am fost în paradis
4 şi am auzit lucruri atât de extraordinare încât nu se pot exprima în cuvinte omeneşti (şi în orice caz nu am voie să le povestesc altora.)
5 Asta da, e o experienţă cu care poţi să te lauzi şi totuşi eu n-am s-o fac. Mă voi lăuda doar cu faptul că sunt foarte slab şi că Dumnezeu e atât de măreţ, încât poate să se folosească de o atare slăbiciune spre slava sa.
6 Am prea multe lucruri cu care să mă laud şi n-am să fiu atât de nechibzuit s-o fac, pentru că nu vreau ca cineva să aibă despre mine o părere mai înaltă decât se cuvine din ceea ce vede în viaţa mea şi în mesajul meu.
7 Voi mai spune şi aceasta: că întrucât experienţele pe care le-am avut au fost atât de ieşite din comun, Dumnezeu a trebuit să-mi dea un anume lucru foarte supărător, care să mă împiedice să mă îngâmf; astfel mi-a dat o boală care este ca un ţepuş în carne, un mesager al Satanei care să mă rănească şi să mă supere – să-mi înfrângă mmdria.
8 În trei rânduri l-am rugat fierbinte pe Dumnezeu să mă vindece.
9 Dar el mi-a răspuns: „Nu, căci sunt cu tine şi aceasta îţi ajunge; nu mai ai nevoie de nimic altceva. Puterea mea este cel mai bine evidenţiată în oamenii slabi.” Aşa se face că îmi place să mă laud cu faptul că sunt slab; mă bucur să fiu un exemplu viu al puterii lui Cristos, şi să nu-mi etalez propria putere şi capacitate.
10 Întrucât ştiu că e numai spre folosul lui Cristos, sunt pe deplin mulţumit cu „ţepuşul” meu, insulte, persecuţii şi necazuri de tot felul. Căci atunci când sunt slab, sunt tare – cu cât am mai puţin, cu atât depind mai mult de Cristos.
11 M-aţi făcut să mă port ca un nebun, cu laudele acestea, – voi trebuia să mă lăudaţi. Nu este nici un singur lucru pe care îl au aceşti „indivizi admirabili” pe care să nu-l am şi eu, chiar dacă eu nu valorez absolut nimic.
12 Când am fost la voi, v-am oferit în mod categoric toate dovezile că sunt un apostol adevărat, trimis la voi de însuşi Dumnezeu: deoarece, cu răbdare, am făcut printre voi multe minuni, semne şi lucruri măreţe.
13 Singurul lucru ce nu l-am făcut pentru voi, dar pe care îl fac în toate bisericile celelalte, a fost să vă devin o povară – nu v-am cerut să-mi daţi de mâncare ori să mă cazaţi. Vă rog să mă iertaţi pentru greşeala aceasta!
14 Vin acum la voi pentru a treia oară; şi nici de data aceasta n-o să vă coste nimic. Căci, nu am nevoie de banii voştri, ci de voi înşivă! Oricum, voi sunteţi copiii mei; or, nu copiii sunt aceia care cumpără de mâncare părinţilor, ci tocmai invers: părinţii aduc de mâncare copiilor.
15 Mă dăruiesc vouă cu bucurie, cu tot ce am, spre binele vostru spiritual, deşi cu cât vă iubesc mai mult, se pare că voi mă iubiţi mai puţin.
16 Zic unii din voi: „E drept că nu prea ne-au costat vizitele sale, dar Pavel ăsta e foarte şiret căci uite cum ne-a dejucat planurile. Nu se poate să nu fi stors el ceva bani de la noi, printr-un mijloc oarecare.”
17 Bine, dar cum? V-am stors eu prin vreunul din oamenii pe care i-am trimis la voi?
18 Când l-am îndemnat pe Tit să vă viziteze şi l-am trimis împreună cu el şi pe celălalt frate, au obţinut ei vreun profit de pe urma voastră? Bineînţeles că nu. Căci noi avem acelaşi Duh Sfânt şi călcăm fiecare pe urmele celuilalt, având un mod comun de lucru.
19 Acum, precis credeţi că vă spun toate acestea ca să reintru în graţiile voastre. Dar nu e deloc aşa. Vă spun, şi Dumnezeu mă aude când vorbesc, că v-am scris acestea pentru a vă ajuta pe voi, iubiţi prieteni – pentru a vă întări duhovniceşte, şi nu pentru a-mi face situaţia mai uşoară.
20 Căci mi-e teamă că dacă voi veni la voi, n-o să-mi placă ce-o să găsesc şi apoi n-o să vă placă felul în care voi fi nevoit să mă port cu voi. Tare mi-e teamă că vă voi găsi certându-vă şi invidiindu-vă unii pe alţii, supărându-vă şi făcând pe grozavii, umblând cu vorbe rele unii faţă de alţii şi cu şoapte pe la spate, plini de îngâmfare şi dezbinare.
21 Da, mi-e teamă că atunci când am să vin, Dumnezeu mă va smeri înaintea voastră şi voi fi întristat şi îndurerat, fiindcă mulţi dintre voi, cei care aţi păcătuit, nici măcar nu vă pasă de lucrurile necurate şi rele pe care le-aţi făcut: respectiv pofta şi imoralitatea voastră şi faptul că luaţi nevasta altuia.