1 Eu, Pavel, robul lui Cristos, mă aflu aici în închisoare pentru voi, deoarece am predicat că şi voi ne-evreii faceţi parte din casa lui Dumnezeu.
2 De bună seamă, voi ştiţi deja că Dumnezeu mi-a încredinţat această misiune specială de a descoperi bunăvoinţa Lui faţă de voi ne-evreii, după cum am amintit pe scurt într-una din scrisorile mele.
3 Dumnezeu însuşi mi-a dezvăluit acest plan secret al său, ca şi ne-evreii să beneficieze de bunătatea sa.
4 Spun asta pentru a vă explica cum văd eu problema aceasta.
5 În vremurile de demult Dumnezeu nu a împărtăşit acest plan cu poporul său, dar acum el l-a revelat prin Duhul Sfânt apostolilor şi profeţilor săi.
6 Şi iată în ce constă secretul: că şi ne-evreii vor avea parte cu prisosinţă alături de evrei de toate bogăţiile moştenite de fiii lui Dumnezeu; şi unii, şi alţii sunt invitaţi să-şi ocupe locul în biserica sa; toate făgăduinţele lui Dumnezeu de a da binecuvântări măreţe prin Cristos se aplică şi unora, şi altora când acceptă Vestea Bună despre Cristos şi tot ce a făcut el pentru ei.
7 Dumnezeu mi-a acordat minunatul privilegiu de a vorbi tuturor despre acest plan al său; mi-a dat puterea sa şi capacitatea specială de a-l înfăptui cum se cuvine.
8 Gândiţi-vă numai! Deşi n-am făcut nimic ca să-l merit, şi deşi sunt mai neînsemnat decât cel mai din urmă creştin, am fost totuşi ales pentru bucuria aceasta deosebită de a duce ne-evreilor Fericita Veste a comorilor nesfârşite ce le stau la dispoziţie în Cristos;
9 şi de a le explica tuturor că Dumnezeu este şi Salvatorul ne-evreilor, întocmai precum a rânduit în taină creatorul tuturor lucrurilor de la începutul începuturilor.
10 Motivul său? Ca să arate tuturor puterilor cerului ce nespus de înţelept este Dumnezeu, când vor vedea întreaga sa familie – evrei şi ne-evrei – uniţi laolaltă în biserica sa,
11 cum plănuise dintotdeauna să facă, prin Isus Cristos Domnul nostru.
12 Acum putem veni fără teamă chiar în prezenţa lui Dumnezeu, asiguraţi fiind că ne va primi călduros când vom veni împreună cu Cristos şi vom crede în el.
13 Aşa că, vă rog să nu vă pierdeţi cu firea pentru ce mi se întâmplă. Pentru voi sufăr şi voi ar trebui să vă simţiţi onoraţi şi îmbărbătaţi.
14 Când cuget la înţelepciunea şi mărimea planului său, mă prăbuşesc în genunchi şi mă rog Tatălui acestei mari familii –
15 din care unii sunt deja în cer iar alţii se mai află pe pământ –
16 ca din slăvitele sale bogăţii fără sfârşit, el să vă dea acea statornică putere lăuntrică a Duhului Sfânt.
17 Şi mă rog ca Cristos să se simtă tot mai ca la el acasă în inimile voastre, trăind în voi, în timp ce voi vă puneţi încrederea în el. Fie ca rădăcinile voastre să se înfigă adânc în solul iubirii minunate a lui Dumnezeu;
18 şi fie ca voi să puteţi simţi şi înţelege, aşa cum trebuie s-o facă toţi copiii lui Dumnezeu, cât de lungă, cât de lată, cât de adâncă şi cât de înaltă este de fapt iubirea sa;
19 şi să aveţi o experienţă proprie a acestei iubiri, deşi ea este atât de mare încât niciodată nu-i veţi putea da de capăt şi n-o veţi putea cunoaşte sau înţelege pe deplin. Şi astfel, în cele din urmă, veţi fi umpluţi cu toată plinătatea lui Dumnezeu însuşi.
20 Acum, gloria să-i fie adusă lui Dumnezeu cel care prin măreaţa sa putere care acţionează în noi este în stare să facă nespus mai mult decât am cuteza noi vreodată să cerem sau să visăm măcar – infinit mai presus de cele mai înalte rugăciuni, dorinţe, gânduri sau speranţe ale noastre.
21 Lui să i se dea slavă în veci de veci, de-a lungul veacurilor nesfârşite, din pricina planului său minunat de a salva biserica prin Isus Cristos.