1 Vă rog – eu cel întemniţat pentru că îl slujesc pe Domnul – să trăiţi şi să vă purtaţi într-un chip vrednic de cei care au fost aleşi pentru binecu-vântări atât de minunate ca acestea.
2 Fiţi smeriţi şi blânzi. Aveţi răbdare unii cu alţii, manifestând îngăduinţă faţă de greşelile celuilalt, din pricina iubirii voastre.
3 Străduiţi-vă totdeauna să păstraţi unitatea făurită de Duhul Sfânt şi astfel trăiţi în pace unii cu alţii.
4 Noi suntem cu toţii părţi ale unui singur trup, avem acelaşi Duh şi am fost chemaţi la acelaşi viitor glorios.
5 Pentru noi nu există decât un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez
6 şi toţi avem acelaşi Dumnezeu şi Tată care e deasupra noastră şi în noi toţi, trăind prin fiecare parte din noi.
7 Totuşi Cristos ne-a dat aptitudini speciale – tot ce găseşte el de cuviinţă să primim din bogatul său tezaur de daruri.
8 Psalmistul vorbeşte despre aceasta, fiindcă zice că după ce s-a întors Cristos triumfător la cer, în urma învierii sale şi a victoriei asupra Satanei, a împărţit cu mână largă daruri oamenilor.
9 Notaţi ce spune: că s-a întors la cer. Aceasta înseamnă că mai întâi se coborâse din înălţimile cerurilor până jos, în adâncurile pă-mântului.
10 Cel care s-a coborât este unul şi acelaşi cu cel care s-a înălţat din nou, spre a umple cu sine toate lucrurile de pretutindeni, de la cele mai de jos până la cele mai de sus.
11 Unii dintre noi au fost înzestraţi cu aptitudini speciale în calitate de apostoli; altora li s-a dat darul predicării inspirate; unii posedă aptitudinea specială de a câştiga oameni pentru Cristos; pe când alţii au darul de a îngriji oamenii lui Dumnezeu cum îşi îngrijeşte păstorul oile, călăuzindu-i şi învăţându-i căile lui Dumnezeu.
12 Oare de ce ne dă el aceste înzestrări speciale de a înfăptui anumite lucruri în modul cel mai bun? Pentru ca oamenii lui Dumnezeu să fie înzestraţi în vederea efectuării unei munci mai bune pentru el, întărind biserica, trupul lui Cristos, şi aducând-o la poziţia de tărie şi maturitate;
13 până când vom crede toţi acelaşi lucru cu privire la salvarea noastră şi cu privire la Salvatorul nostru, Fiul lui Dumnezeu, şi vom atinge deplina maturizare în Domnul – până într-acolo încât să fim plini de Cristos.
14 Atunci nu vom mai fi ca nişte copii, schimbându-ne mereu concepţia asupra credinţei noastre, fiindcă ne-a spus cineva un lucru cu totul deosebit sau ne-a minţit pur şi simplu, făcând ca minciuna respectivă să aibe rezonanţa adevărului.
15 În schimb, vom urma adevărul dintr-un spirit de dragoste în orice împrejurare – vorbind cu sinceritate, tratând cu sinceritate, trăind cu sinceritate –
16 ajungând astfel să ne asemănăm tot mai mult cu Cristos, care este capul trupului său, biserica. Sub îndrumarea sa, întreg corpul se îmbină perfect şi fiecare parte ajută în felul ei deosebit celelalte părţi, astfel încât tot trupul rămâne sănătos, se dezvoltă şi e plin de dragoste.
17 Permiteţi-mi atunci, vorbind în numele Domnului, să spun aceasta: nu mai trăiţi ca cei nemântuiţi, care sunt orbiţi şi derutaţi.
18 Inimile lor închise sunt pline de întuneric; ei sunt total înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu, fiindcă şi-au ferecat minţile faţă de el şi nu pot înţelege căile sale.
19 Lor a încetat să le mai pese de ce e bine şi ce e rău şi s-au dedat căilor necurate. Nu se mai înfrânează de la nimic, mânaţi fiind de minţile lor perverse şi poftele lor nesăbuite.
20 Voi însă nu aşa.l-aţi cunoscut pe Cristos!
21 Dacă i-aţi auzit cu adevărat vocea şi aţi învăţat de la el adevărurile privitoare la el,
22 atunci lepădaţi-vă odată de vechea voastră fire păcătoasă – de omul vechi din voi, care se asocia la căile voastre rele – fiindcă natura aceasta e putredă până în măduva oaselor, plină de pofte şi făţărnicie.
23 Acum atitudinile şi gândurile voastre trebuie să fie într-o permanentă schimbare spre bine.
24 Da, trebuie să fiţi o persoană nouă şi deosebită, sfântă şi bună. Îmbrăcaţi-vă cu această natură nouă.
25 Nu vă mai minţiţi unii pe alţii; spuneţi adevărul, fiindcă avem părtăşie unii cu alţii, şi atunci când ne minţim unii pe alţii ne facem rău nouă înşine.
26 Dacă sunteţi supăraţi, nu comiteţi păcatul de a da în continuare apă la moara supărării voastre. Nu lăsaţi să apună soarele peste mânia voastră – treceţi cât mai curând peste ea;
27 fiindcă atunci când sunteţi supăraţi îi oferiţi diavolului posibilitatea să se afirme în voi.
28 Dacă e vreunul care fură, trebuie să se lase de furat îndată şi să se apuce de o muncă cinstită, începând să se servească de cele două mâini ale sale pentru a da la alţii care duc lipsă.
29 Nu folosiţi un limbaj murdar. Să nu vă iasă din gură decât vorbe bune, care să-i ajute pe cei cu care vorbiţi şi să constituie pentru ei o binecuvântare.
30 Nu întristaţi pe Duhul Sfânt prin felul vostru de trai. Amintiţi-vă că el este acela care vă marchează cu un semn, în vederea păstrării voastre pentru acea zi când salvarea voastră din păcat se va fi încheiat.
31 Încetaţi de a mai fi răutăcioşi, iritabili şi supărăcioşi. Certurile, cuvintele grele şi antipatia faţă de alte persoane nu trebuie să aibe absolut nici un loc în viaţa voastră.
32 Dimpotrivă, purtaţi-vă omenos unii cu alţii, cu blândeţe, iertându-vă unul pe altul, precum v-a iertat şi Dumnezeu pentru că aparţineţi lui Cristos.