1 De la Pavel misionarul şi de la toţi ceilalţi creştini de aici: Către: Bisericile din Galatia. Eu nu am fost chemat să fiu misionar de vreun grup ori de vreo instituţie.
2 Chemarea mea vine din partea lui Isus Cristos însuşi şi de la Dumnezeu Tatăl, care l-a înviat din morţi.
3 Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu Tatăl şi de Domnul Isus Cristos,
4 care a murit pentru păcatele noastre conform planului lui Dumnezeu şi ne-a scăpat de lumea aceasta rea în care trăim.
5 Toată slava să-i fie lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.
6 Sunt uimit să constat că v-aţi îndepărtat atât de repede de Dumnezeu, cel care, în dragostea şi îndurarea sa, v-a invitat să fiţi părtaşi la viaţa eternă pe care o dăruieşte el prin Cristos; aţi început deja să urmaţi o „altă cale spre cer” care, dealtminteri, nici nu duce în cer.
7 Fiindcă nu există nici o altă cale decât cea pe care v-am arătat-o noi; nu vă lăsaţi amăgiţi de aceia care răstălmăcesc şi schimbă adevărul despre Cristos.
8 Blestemele lui Dumnezeu să cadă asupra oricui (inclusiv asupra mea), care predică orice cale de mântuire decât cea despre care v-am vorbit eu; da, chiar dacă un înger ar veni din cer să vă predice orice alt mesaj, să fie în veci blestemat.
9 Repet – dacă predică cineva orice altă Evanghelie decât cea pe care aţi primit-o cu bucurie, blestemul lui Dumnezeu să cadă asupra lui.
10 Vedeţi bine că nu mă străduiesc să vă fac plăcerea cu vorbe dulci şi linguşiri; din contră, eu pe Dumnezeu vreau să-l mulţumesc. Dacă aş mai încerca şi acum să fiu pe placul oamenilor, n-aş putea fi slujitorul lui Cristos.
11 Scumpi prieteni, vă spun solemn că drumul spre cer predicat de mine nu se bazează pe capriciile ori visul vreunui om.
12 Deoarece, mesajul meu provine, nici mai mult, nici mai puţin, decât de la însuşi Isus Cristos, care mi-a spus ce trebuie să spun. Nimeni altul nu m-a învăţat.
13 Ştiţi în ce hal eram când urmam religia iudaică – cum îi urmăream pe creştini fără pic de milă, hăituindu-i şi făcând tot ce-mi stătea în putinţă pentru a-i stârpi odată pe toţi.
14 Am fost mai religios decât oricare alt evreu de vârsta mea din toată ţara şi m-am străduit din răsputeri să urmez toate vechile reguli tradiţionale ale religiei mele.
15 Dar cu mine s-a petrecut ceva! Chiar înainte de a mă naşte, Dumnezeu m-a ales ca să fiu al său şi m-a chemat – o câtă bunătate şi har e aici! –
16 să mi-l descopere pe Fiul său în mine, astfel încât să pot merge la ne-evrei şi să le duc Vestea Bună despre Isus. Când s-au petrecut toate acestea în viaţa mea, eu nu m-am dus de îndată să le discut cu vreun altul;
17 nu m-am dus la Ierusalim să mă consult cu cei care erau apostoli înaintea mea. Ci, m-am dus în deşerturile Arabiei, după care m-am înapoiat în oraşul Damasc.
18 Abia după trei ani am plecat, în fine, la Ierusalim să-l vizitez pe Petru şi am stat la el cincisprezece zile.
19 Şi singurul apostol pe care l-am mai întâlnit cu acea ocazie a fost Iacob, fratele Domnului nostru.
20 (Fiţi atenţi la ce vă spun, fiindcă v-o spun chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Lucrurile s-au petrecut întocmai aşa – nu vă mint.)
21 Apoi, după vizita aceasta, am plecat în Siria şi Cilicia.
22 Creştinii din Iudeea nu aveau idee cum arăt la faţă.
23 Tot ce ştiau provenea din vorbele oamenilor, cum că „duşmanul nostru de altădată predică acum tocmai credinţa pe care încerca s-o distrugă.”
24 Şi dădeau slavă lui Dumnezeu din pricina mea.