1 Apoi, paisprezece ani mai târziu, m-am reîntors la Ierusalim, de data aceasta însoţit de Barnaba; a venit şi Tit cu noi.
2 Eu mergeam cu porunci clare din partea lui Dumnezeu să discut cu fraţii de acolo în legătură cu mesajul pe care îl vesteam ne-evreilor. Am stat de vorbă, în particular, cu conducătorii bisericii, pentru ca aceştia să înţeleagă cu toţii ce anume propovăduisem şi, speram eu, să convină că totul e în ordine.
3 Şi, într-adevăr, au fost de acord cu mine; ba, încă şi mai mult: n-au avut nici măcar pretenţia ca Tit, tovarăşul meu, să fie tăiat împrejur, deşi el nu era evreu.
4 Însă nici problema aceasta nu s-ar fi ivit, dacă n-ar fi venit unii aşa-zişi „creştini” – în realitate impostori – să ne spioneze şi să vadă de câtă libertate ne bucurăm noi în Cristos Isus, respectiv dacă ţinem sau nu legile iudaice. Ei au încercat să ne încătuşeze din nou cu regulile lor, ca pe nişte sclavi.
5 Noi însă nu le-am dat atenţie nici măcar o singură clipă, fiindcă n-am vrut să vă inducem în eroare, făcându-vă să credeţi că mântuirea se poate câştiga prin circumcizie ori prin respectarea legilor mozaice.
6 Nici marii conducători ai bisericii care erau de faţă n-au avut nimic de adăugat la ceea ce predicam eu. (Apropo, faptul că ei erau conducători însemnaţi n-a avut absolut nici o importanţă pentru mine, fiindcă în faţa lui Dumnezeu toţi sunt egali.)
7 Realitatea e că dacă au văzut Petru, Iacob şi Ioan, care erau cunoscuţi drept stâlpii bisericii, cât de mult m-a folosit Dumnezeu la câştigarea ne-evreilor –
8 aşa după cum Petru fusese mult binecu-vântat în vestirea Cuvântului pentru evrei –
9 ne-au strâns mâinile, mie şi lui Barnaba, şi ne-au încurajat să predicăm mai departe printre ne-evrei, în vreme ce ei îşi vor continua misiunea printre evrei.
10 Singurul lucru pe care ni l-au sugerat totuşi a fost să nu uităm niciodată să ajutăm săracii, o dorinţă care, de altfel, o aveam şi eu.
11 Dar când a venit Petru la Antiohia am fost nevoit să mă opun lui, în public contestând energic faptele sale, fiindcă era pe o cale foarte greşită.
12 Fiindcă, la început, când a venit acolo, mânca laolaltă cu creştinii ne-evrei care nu se complică cu circumcizia şi cu multe alte legi evreieşti. După aceea însă, când sosiră nişte prieteni evrei de-ai lui Iacob, el refuză să mai stea la masă cu ne-evreii fiindcă se temea de ce o să zică evreii aceştia ortodocşi, care susţineau morţiş că trebuie să fii neapărat tăiat împrejur pentru a putea fi mântuit;
13 apoi şi ceilalţi creştini evrei, chiar şi Barnaba, au devenit ipocriţi, urmând exemplul lui Petru, deşi, fireşte, ei ştiau care e realitatea.
14 Când am văzut ce se întâmplă, că nu sunt sinceri şi nu urmează adevărul Evangheliei, i-am spus lui Petru, de faţă cu toţi: „Deşi eşti evreu din naştere, tu ai renunţat de mult la legile mozaice; cum se face însă că, aşa, dintr-o dată, ai început să-i obligi tocmai pe ne-evreii aceştia să le respecte?
15 Tu şi cu mine suntem evrei din naştere, şi nu păcătoşi ne-evrei,
16 şi noi, creştinii evrei, ştim prea bine că nu putem fi în ordine cu Dumnezeu prin simpla respectare a legilor noastre evreieşti, ci numai prin credinţa în Isus Cristos, prin care avem iertarea păcatelor. Şi astfel, şi noi ne-am încrezut în Isus Cristos, pentru a putea fi acceptaţi de Dumnezeu pe baza credinţei noastre – şi nu pentru că am respectat legile mozaice. Deoarece, nimeni nu va fi salvat vreodată prin respectarea lor.”
17 Dar ce se întâmplă dacă, crezând că Cristos ne va mântui, am constata apoi că suntem pe drumul greşit şi că nu putem fi salvaţi fără tăierea împrejur şi respectarea tuturor legilor mozaice? Nu s-ar cuveni atunci să zicem că credinţa în Cristos ne-a dus de râpă? Ferească Dumnezeu ca cineva să îndrăznească a cugeta astfel de lucruri despre Domnul nostru.
18 Dimpotrivă, suntem nişte păcătoşi dacă începem să reclădim vechiul sistem pe care l-am distrus sau încercăm să fim mântuiţi prin respectarea legilor mozaice.
19 Căci tocmai prin citirea Scripturilor am ajuns să-mi dau seama că nu voi putea obţine niciodată bunăvoinţa lui Dumnezeu încercând doar să respect legile. Am ajuns să-mi dau seama că a fi acceptat de Dumnezeu e un lucru care se capătă prin credinţa în Cristos.
20 Eu am fost răstignit împreună cu Cristos: şi acum nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Iar viaţa reală pe care o duc în trupul acesta este urmarea încrederii mele în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine.
21 Eu nu sunt unul din aceia care socotesc că moartea lui Cristos ar fi lipsită de sens. Căci dacă am fi putut fi salvaţi prin respectarea legilor iudaice, atunci n-ar mai fi fost nevoie să moară Cristos.