1 O, Galateni nechibzuiţi! Ce vrăjitor v-a hipnotizat şi v-a legat cu o vrajă nemernică? Fiindcă, altădată vedeaţi sensul morţii lui Cristos, şi atât de limpede, de parcă v-aş fi purtat pe dinaintea ochilor o pancardă pe care era zugrăvit Cristos murind pe cruce.
2 Să vă întreb numai atât: Aţi primit oare Duhul Sfânt prin încercarea de a respecta legile mozaice? De bună seamă că nu, fiindcă Duhul Sfânt a venit peste voi numai după ce aţi auzit despre Cristos şi v-aţi pus încrederea în el pentru a fi salvaţi.
3 Ei bine atunci, v-aţi ieşit de tot din minţi? Căci dacă încercarea de a respecta legile mozaice nu v-a dat de la bun început viaţă spirituală, ce vă face să credeţi că încercarea voastră actuală de a le asculta va scoate din voi creştini mai tari?
4 Aţi suferit atâta pentru Evanghelie! Şi acum să daţi cu piciorul la toate? Dar se poate? Nu-mi vine să cred!
5 Vă întreb din nou: Oare Dumnezeu vă dă puterea Duhului Sfânt şi face minuni printre voi ca urmare a stăruinţelor voastre de a respecta legile mozaice? Bineînţeles că nu. Toate acestea se întâmplă când credeţi în Cristos şi vă puneţi toată încrederea în el.
6 Avraam a avut aceeaşi experienţă – Dumnezeu l-a declarat potrivit pentru cer numai datorită faptului că a crezut făgăduinţele lui Dumnezeu.
7 Puteţi observa de aici că adevăraţii copii ai lui Avraam sunt toţi oamenii credincioşi care, realmente, îşi pun toată încrederea în Dumnezeu.
8 Mai mult încă, Scripturile anticipau cu bucurie vremurile acestea, când Dumnezeu avea să mântuiască şi pe ne-evrei, prin credinţa lor. Dumnezeu i-a spus lui Avraam despre aceasta cu mult timp în urmă: „Voi binecuvinta pe cei ce, de orice neam ar fi, se încred în mine cum te încrezi tu.”
9 Şi aşa e: toţi cei care se încred în Cristos împărtăşesc aceeaşi binecuvântare pe care a primit-o şi Avraam.
10 Da, cei care se bizuie pe legile mozaice ca să fie salvaţi se află sub blestemul lui Dumnezeu, fiindcă Scripturile arată foarte clar că: „Blestemat este oricine calcă măcar o dată, fie şi numai una din aceste legi scrise în Cartea Legii lui Dumnezeu.”
11 Prin urmare, e limpede că nimeni nu va putea câştiga vreodată bunăvoinţa lui Dumnezeu prin încercarea de a respecta legile mozaice, fiindcă Dumnezeu a zis că singura cale prin care putem fi puşi în ordine înaintea sa este credinţa. Cum se exprimă profetul Habacuc: „Omul care află viaţa o află încrezându-se în Dumnezeu.”
12 Cât de mult se deosebeşte calea aceasta a credinţei de calea legii, care spune că un om e salvat prin supunere în faţa tuturor legilor lui Dumnezeu.
13 Dar Cristos ne-a răscumpărat de sub osânda acelui sistem imposibil, luând asupra sa blestemul pentru faptele noastre rele. Căci aşa este scris în Scripturi „Blestemat e oricine atârnă pe lemn” precum a fost Isus atârnat pe o cruce de lemn.
14 Acum, Dumnezeu îi poate binecuvânta şi pe ne-evrei cu aceeaşi binecuvântare pe care a promis-o şi lui Avraam; şi noi toţi, întrucât suntem creştini, putem avea Duhul Sfânt promis, prin această credinţă.
15 Iubiţi fraţi, chiar şi în viaţa de toate zilele, promisiunea făcută de un om faţă de altul nu se poate schimba, dacă e scrisă şi semnată. Din acest moment, el nu mai poate da înapoi.
16 Dumnezeu a făcut câteva promisiuni lui Avraam şi Copilului său. Şi notaţi: nu se spune că promisiunile au fost destinate copiilor săi, cum ar fi fost normal să se spună dacă expresia s-ar fi referit la toţi fiii săi – adică toţi evreii – ci numai Copilului său – ceea ce, desigur, se referă la Cristos.
17 Iată ce vreau să zic: Promisiunea lui Dumnezeu că va salva prin credinţă – promisiune scrisă şi semnată de Dumnezeu – nu a mai putut fi anulată sau modificată patru sute treizeci de ani mai târziu, când Dumnezeu a dat Legea.
18 Dacă moştenirea ar depinde de lege, atunci n-ar mai depinde de promisiune. Dar Dumnezeu, în harul lui, i-a dat-o printr-o promisiune.
19 Ei bine, care a fost rostul legii? Ea a fost adăugată, după ce a fost făcută promisiunea, pentru a arăta oamenilor cât de vinovaţi sunt de călcarea legilor lui Dumnezeu. Dar acest sistem de legi era menit să dureze doar până la venirea lui Cristos, Copilul căruia i s-a făcut promisiunea lui Dumnezeu. (Şi apoi, mai e o deosebire. Dumnezeu i-a însărcinat pe îngeri cu misiunea de a-i da lui Moise legile sale, iar el le-a dat mai departe poporului.
20 Dar când Dumnezeu i-a făcut promisiunea sa lui Avraam, a făcut-o personal, fără îngeri şi fără Moise, ca intermediari.)
21 Ei bine, se bat oare cap în cap legile lui Dumnezeu cu promisiunile sale? Bineînţeles că nu! Dacă am putea fi mântuiţi prin legile sale, atunci Dumnezeu nu ar mai fi fost nevoit să ne dea o altă cale de scăpare din strânsoarea păcatului –
22 căci Scriptura spune că toţi suntem robii păcatului. Singura scăpare este în credinţa în Isus Cristos; calea scăpării este deschisă tuturor acelora care cred în el.
23 Înainte de a veni Cristos, noi eram sub paza legii, în custodie de ocrotire – ca să spunem aşa – până când aveam să credem în Salvatorul care urma să vină.
24 Să mă exprim şi altfel. Legea a fost pusă să ne conducă la Cristos, pentru ca să fim justificaţi prin credinţă.
25 Dar acum, după ce a venit credinţa, noi nu mai suntem sub supravegherea legii.
26 Fiindcă, acum suntem cu toţii copiii lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos,
27 şi noi cei care am fost botezaţi într-o unire cu Cristos suntem învăluiţi de el.
28 Nu mai suntem evrei sau greci, sclavi sau oameni liberi, nici măcar bărbaţi sau femei, ci toţi suntem la fel – suntem cu toţii creştini; suntem una în Cristos Isus.
29 Şi acum, fiind ai lui Cristos, suntem adevăraţii descendenţi ai lui Avraam şi toate promisiunile făcute de Dumnezeu lui ne aparţin şi nouă.