1 Nu uitaţi însă un lucru, că dacă moare un tată şi-i lasă fiului cel mic o avere, copilul, până când se face mare, nu e într-o poziţie cu mult mai bună decât un sclav, deşi, practic, posedă toate bunurile tatălui său.
2 El e obligat să facă ceea ce-i spune tutorele şi administratorul său, până când atinge vârsta fixată de tatăl lui.
3 Şi aşa a fost cu noi înainte de a veni Cristos. Noi eram robii legilor şi ritualurilor iudaice, deoarece credeam că ne pot salva.
4 Dar când a sosit timpul potrivit, hotărât de Dumnezeu, el şi-a trimis Fiul născut dintr-o femeie, ca evreu,
5 să ne cumpere libertatea, nouă celor care eram robii legii, pentru ca el să ne poată adopta ca pe proprii săi fii.
6 Şi fiindcă suntem fiii săi, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului său în inimile noastre, pentru ca noi acum, pe bună dreptate, să-i putem zice lui Dumnezeu: „scumpul nostru Tată.”
7 De-acum nu mai suntem robi, ci înşişi fiii lui Dumnezeu. Şi, întrucât suntem fiii săi, tot ce posedă el este şi al nostru, fiindcă aşa a rânduit Dumnezeu.
8 Înainte de a-l cunoaşte voi, ne-evreii, pe Dumnezeu, eraţi robi ai aşa-numiţilor zei, care nici măcar nu există.
9 Şi acum când l-aţi găsit pe Dumnezeu (sau poate c-ar trebui să zic „Dumnezeu v-a găsit pe voi”), cum se explică faptul că mai doriţi totuşi să vă întoarceţi înapoi, redevenind sclavii unei religii sărace, şubrede şi inutile, bazată pe încercarea de a ajunge în cer prin ascultarea legilor lui Dumnezeu?
10 Voi încercaţi să câştigaţi bunăvoinţă în ochii lui Dumnezeu prin ceea ce faceţi sau nu faceţi în anumite zile, luni, anotimpuri sau ani.
11 Mă tem pentru voi. Mi-e teamă că toată osteneala pe care mi-am dat-o pentru voi a fost în zadar.
12 Scumpi fraţi, vă rog simţiţi ce simt eu despre aceste lucruri, fiindcă eu sunt tot atât de liber faţă de lanţurile acestea, cum eraţi şi voi odată. Atunci, când v-am predicat pentru prima dată, nu m-aţi dispreţuit,
13 cu toate că eram bolnav când v-am adus întâia oară Vestea Bună a lui Cristos.
14 Însă deşi boala mea v-a repugnat, nu m-aţi respins şi nu m-aţi alungat. Dimpotrivă, m-aţi primit şi m-aţi îngrijit de parcă aş fi fost un înger de la Dumnezeu sau chiar Isus Cristos în persoană.
15 Unde e spiritul acela de fericire pe care-l simţeaţi cu toţii atunci? Fiindcă, în zilele acelea, sunt convins că v-aţi fi scos şi ochii din cap ca să-i înlocuiţi pe ai mei, numai să-mi puteţi fi de vreun ajutor cu asta.
16 Şi acum, se poate să fi devenit eu duşmanul vostru doar pentru că v-am spus adevărul?
17 Învăţătorii aceia falşi care se luptă din răsputeri să vă câştige bunăvoinţa nu fac asta spre binele vostru. Ceea ce încearcă ei să facă este să vă rupă complet de mine, ca să le acordaţi lor mai multă atenţie.
18 E un lucru frumos când oamenii sunt sincer amabili cu voi din motive întemeiate, mai ales dacă nu fac asta doar atunci când sunt şi eu printre voi!
19 O, copiii mei, ce durere îmi cauzaţi! Încă o dată am ajuns să sufăr pentru voi durerile unei mame care aşteaptă să i se nască copilul – tânjesc de dor să vină odată timpul să fiţi umpluţi de Cristos.
20 Ce-aş mai dori să fiu acum la voi şi să nu mai trebuiască să stau de vorbă cu voi astfel, fiindcă, sincer să vă spun, la aşa depărtare nu prea ştiu ce să fac.
21 Ia ascultaţi aici, prietenii mei, care credeţi că mai trebuie să respectaţi legile mozaice pentru a fi salvaţi: De ce nu căutaţi să aflaţi ce vor să zică de fapt legile astea?
22 Fiindcă e scris că Avraam a avut doi fii, unul de la soţia sclavă şi celălalt de la soţia născută liberă.
23 Nu a fost nimic deosebit în naşterea pruncului soţiei sclave. Pe când pruncul soţiei libere nu s-a născut decât după ce a promis Dumnezeu în mod special că se va naşte.
24 Aşadar, această istorie adevărată ilustrează cele două căi prin care îi ajută Dumnezeu pe oameni. O cale era să le dea legile sale pe care să le păzească. Lucrul acesta l-a făcut pe Muntele Sinai, când i-a dat cele Zece Porunci lui Moise.
25 Apropo, arabii îi spun „Muntele Agar” – or, în ilustraţia mea, Agar, soţia-sclavă, reprezintă Ierusalimul, cetatea-mamă a evreilor, centrul acelui sistem bazat pe încercarea de a-i face pe plac lui Dumnezeu prin străduinţa de a respecta Poruncile; şi evreii, care se silesc să urmeze sistemul acesta, sunt sclavii lui.
26 Dar cetatea noastră „mamă” este Ierusalimul ceresc, şi ea nu mai este sclavă legilor mozaice.
27 La aceasta s-a referit Isaia când a profeţit: „O, femeie fără copii! Acum te poţi bucura şi tu! Poţi striga de bucurie chiar dacă n-ai avut până acum copii. Fiindcă am să-ţi dăruiesc o mulţime de copii, mai mulţi decât are soţia sclavă.”
28 Voi împreună cu mine, iubiţi fraţi, sunteţi copiii făgăduinţei lui Dumnezeu, precum a fost şi Isaac.
29 Şi astfel, noi cei care suntem născuţi din Duhul Sfânt suntem persecutaţi azi de aceia care vor ca noi să respectăm legile iudaice, precum a fost şi Isaac, copilul promisiunii, persecutat de Işmael, fiul soţiei sclave.
30 Dar conform Scripturilor, Dumnezeu i-a spus lui Avraam să alunge soţia sclavă şi pe fiul acesteia, fiindcă fiul soţiei sclave nu putea moşteni căminul şi pământurile lui Avraam alături de fiul femeii libere.
31 Iubiţi fraţi, noi nu suntem copiii femeii sclave, cu vreo obligaţie faţă de legile iudaice, ci copii ai femeii libere, acceptabili în ochii lui Dumnezeu datorită credinţei noastre.