1 Vechiul sistem de legi evreieşti nu oferea decât o palidă anticipare a frumoaselor lucruri pe care Cristos avea să le realizeze pentru noi. Sub vechiul sistem jertfele se repetau la nesfârşit, an de an, şi, cu toate acestea, nu puteau să-i mântuiască pe cei care trăiau sub rânduielile lor.
2 Căci dacă ar fi putut, o singură ofrandă ar fi fost de ajuns; închinătorii ar fi fost curăţiţi astfel, odată pentru totdeauna, şi le-ar fi pierit semtimentul vinovăţiei.
3 Când colo însă, s-a întâmplat tocmai invers: jertfele anuale nu le eliberau minţile, ci, din contră, le aduceau mereu aminte de neascultarea şi vinovăţia lor.
4 Căci nu este cu putinţă ca sângele taurilor şi al caprelor să ispăşească cu adevărat păcatele.
5 De aceea a rostit Cristos aceste cuvinte la venirea sa în lume: „O, Dumnezeule, sângele taurilor şi al caprelor nu poate să te mulţumească, aşa că tu ai pregătit acest trup al meu, pentru jertfa pe altarul tău.
6 Tu nu erai mulţumit cu jertfa animalelor ce-au fost înjunghiate şi arse, pentru păcate.
7 Atunci am luat eu cuvântul, zicând: «Iată, am venit să fac voia ta, dându-mi viaţa, aşa cum mi-au prezis Scripturile.»”
8 Şi spunând Isus aceasta, că Dumnezeu nu a fost mulţumit cu diversele jertfe şi ofrande cerute de vechiul sistem,
9 a mai adăugat: „Iată-mă. Am venit să-mi dau viaţa.” El desfiinţează primul sistem în favoarea altuia, cu mult mai bun.
10 În cadrul acestui nou plan, noi am fost iertaţi şi curăţiţi odată pentru totdeauna, prin moartea lui Cristos.
11 În cadrul vechiului acord, preoţii stăteau în faţa altarului, zi de zi, aducândjertfe ce nu puteau îndepărta păcatele noastre.
12 Dar Cristos s-a dat pe sine lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, ca jertfă unică pentru totdeauna, şi apoi s-a aşezat în locul de onoare supremă la dreapta lui Dumnezeu,
13 aşteptând ca duşmanii să-i fie aşternuţi sub picioare.
14 Căci prin acea jertfă unică el i-a făcut pe veci desăvârşiţi în ochii lui Dumnezeu pe toţi aceia care sunt sfinţiţi de el.
15 Şi Duhul Sfânt depune mărturie că aşa stau lucrurile, deoarece a spus următoarele:
16 „Acesta e acordul pe care îl voi încheia cu poporul Israel, în ciuda faptului că şi-au încălcat prima învoială: îmi voi scrie legile mele în mintea lor, pentru ca să-mi cunoască voia în orice clipă, şi-mi voi pune legile în inima lor pentru ca ei să dorească să le respecte.”
17 Şi mai adaugă: „Niciodată nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.”
18 Acum, după ce păcatele au fost iertate şi date uitării, odată pentru totdeauna, nu mai este nici o nevoie să se aducă jertfe care să ne scape de ele.
19 Şi astfel, iubiţi fraţi, datorită sângelui lui Isus noi putem intra acum direct în Sfânta Sfintelor unde se află Dumnezeu.
20 Aceasta e calea cea nouă şi înfloritoare, dătătoare de viaţă, pe care Cristos a croit-o pentru noi, sfâşiind perdeaua – adică trupul său – ca să putem pătrunde în sfânta prezenţă a lui Dumnezeu.
21 Şi, întrucât marele nostru preot domneşte peste casa lui Dumnezeu,
22 să intrăm cu curaj, chiar la Dumnezeu, cu inimi credincioase, pe deplin încredinţaţi că ne va primi, fiindcă am fost curăţiţi prin stropirea cu sângele lui Cristos iar trupurile noastre au fost spălate cu apă curată.
23 Acum avem motive să ne aşteptăm, bucuroşi şi încrezători, la mântuirea pe care ne-a promis-o Dumnezeu, îndoiala nu mai are ce căuta la noi. De-acum le putem spune şi altora că mântuirea este a noastră, fiindcă fără doar şi poate el se va ţine de cuvânt.
24 Drept răspuns la tot ce a făcut el pentru noi, haideţi, să ne luăm şi noi la întrecere în facerea de bine, în a fi cât mai omenoşi şi săritori unii faţă de alţii.
25 Să nu neglijăm îndatoririle noastre către biserică şi întrunirile din cadrul ei, cum fac unii, ci să ne încurajăm şi să ne prevenim reciproc, mai cu seamă în vremuri ca acestea, când ziua întoarcerii sale e atât de apropiată.
26 Dacă păcătuieşte cineva dinadins, respingându-l pe Mântuitorul după ce a cunoscut o dată adevărul iertării, păcatul nu mai este acoperit de moartea lui Cristos; de-acum nu mai putem scăpa de el.
27 Nu mai avem la ce să ne aşteptăm decât la groaznica pedeapsă a cumplitei mânii a lui Dumnezeu care-i va mistui pe toţi duşmanii săi.
28 Omul care refuza să se supună legilor date de Moise era ucis fără cruţare, dacă se găseau doi sau trei martori la păcatul său.
29 Gândiţi-vă cu cât mai îngrozitoare va fi pedeapsa acelora care l-au călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi au luat sângele său curăţitor drept sânge obişnuit, nesfinţit, şi au insultat şi întărâtat pe Duhul Sfânt, care aduce oamenilor îndurarea lui Dumnezeu.
30 Căci noi îl cunoaştem pe acela care a zis: „A mea este dreptatea; mă voi răzbuna pe ei!”; şi care a mai spus următoarele: „Domnul însuşi se va ocupa de cazurile acestea.”
31 Înfiorător lucru este să cazi, vinovat, în mâinile Dumnezeului celui Viu.
32 Să nu uitaţi niciodată acele zile minunate când aţi auzit prima dată despre Cristos. Aduceţi-vă aminte ce ataşaţi eraţi de Domnul, deşi aceasta presupunea o cumplită suferinţă.
33 Uneori eraţi luaţi în râs şi bătuţi; alteori, văzându-i pe alţii că suferă la fel ca voi, luaţi şi voi parte la suferinţele lor.
34 Eraţi alături de cei aruncaţi în închisoare şi, realmente, vă bucuraţi când vi se lua avutul, ştiind că-n cer vă aşteaptă lucruri mult mai bune, care vor fi ale voastre pe veci.
35 Nu lăsaţi să se stingă această fericită încredere în Domnul, indiferent ce s-ar întâmpla. Amintiţi-vă ce răsplată vă aşteaptă!
36 Este nevoie să fiţi mereu statornici, făcând voia lui Dumnezeu, dacă vreţi să facă şi Dumnezeu pentru voi tot ce v-a promis.
37 Mult nu va mai întârzia venirea sa.
38 Şi acei care, prin credinţa lor, au fost învredniciţi în ochii lui Dumnezeu trebuie să trăiască prin credinţă, în toate, punându-şi încrederea în el. Altminteri, dacă dau înapoi, Dumnezeu nu-şi va găsi nici o plăcere în ei.
39 Noi însă nu i-am întors niciodată spatele lui Dumnezeu, ca să ne pecetluim cumva soarta. Dimpotrivă, credinţa noastră în el asigură mântuirea sufletelor noastre.