1 Marele preot evreu e un om, la fel ca ceilalţi, cu deosebirea că e ales ca purtător de cuvânt al tuturor celorlalţi oameni în relaţiile lor cu Dumnezeu. El se prezintă înaintea lui Dumnezeu cu darurile lor şi-i oferă sângele animalelor sacrificate, spre a ispăşi atât păcatele poporului, cât şi pe ale sale.
2 Şi, pentru că şi el este om, se poate purta delicat cu alţi oameni, chiar dacă aceştia sunt mărginiţi şi neştiutori,
3 fiindcă şi el este împresurat de ispite şi le înţelege foarte bine problemele.
4 Un alt lucru pe care nu trebuie să-l uităm este că nimeni nu poate fi mare preot doar fiindcă aşa vrea el. Trebuie să fie chemat de Dumnezeu pentru această sarcină, în acelaşi mod în care l-a ales Dumnezeu pe Aaron.
5 Iată de ce Cristos nu s-a ales el singur la onoarea de a fi Mare preot, ci Dumnezeu l-a ales. Dumnezeu i-a spus: „Fiul meu, astăzi te-am onorat.”
6 Şi, altă dată, Dumnezeu i-a mai zis: „Tu ai fost ales ca Preot, pe veci de veci, cu acelaşi rang ca al lui Melchisedec.”
7 Totuşi, cât a stat aici pe pământ, Cristos a apelat la Dumnezeu, rugân-du-se cu lacrimi izvorâte din agonia sufletului său, la singurul care putea să-l salveze de la moarte. Şi Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile, din pricina supunerii lui smerite.
8 Cu toate că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, el a trebuit să înveţe din experienţă ce înseamnă să asculţi, atunci când ascultarea însemna suferinţă.
9 Doar după ce s-a dovedit perfect, în cuprinsul acestei experienţe, Isus a devenit dătătorul mântuirii eterne tuturor acelora care ascultă de el.
10 Fiindcă, nu trebuie să uitaţi că Dumnezeu l-a ales să fie Mare preot cu acelaşi rang ca al lui Melchisedec.
11 Aş mai avea încă multe să vă spun în această privinţă, dar nu păreţi prea interesaţi să ascultaţi, aşa că mi-e greu să vă fac să înţelegeţi.
12 Sunteţi creştini de mult timp şi ar trebui ca voi să-i învăţaţi pe alţii; când colo, voi aţi recăzut la poziţia în care e nevoie ca cineva să vă înveţe iarăşi principiile elementare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Sunteţi ca nişte copii nou-născuţi care nu pot bea decât lapte, întrucât vârsta nu le permite să consume hrană solidă.
13 Or, când cineva trăieşte tot cu lapte, asta dovedeşte că nu a înaintat prea mult în viaţa de credinţă şi nu prea poate deosebi binele de rău. El este încă prunc în ale credinţei!
14 Voi niciodată nu veţi putea mânca hrană spirituală solidă şi nu veţi reuşi să înţelegeţi lucrurile mai adânci din Cuvântul lui Dumnezeu până ce nu veţi deveni creştini mai buni şi veţi învăţa să deosebiţi binele de rău prin practicarea binelui.