1 Să nu mai repetăm la nesfârşit aceleaşi lucruri, expunând mereu aceleaşi noţiuni de bază privitoare la Cristos, ci haideţi să trecem la altele, ajungând la maturitate în puterea noastră de înţelegere, aşa cum le stă bine unor creştini adevăraţi. Ce rost ar mai avea să vorbim în continuare despre nerozia încercării de a fi mântuit prin fapte bune ori despre necesitatea de a crede în Dumnezeu?
2 Nu vă mai trebuie alte învăţături suplimentare despre botez şi despre punerea mâinilor ori despre învierea morţilor şi judecata veşnică.
3 Cu voia Domnului, vom trece acum la alte lucruri.
4 Găsesc inutilă încercarea de a vă readuce la Domnul, după ce aţi înţeles Evanghelia şi aţi gustat personal minunăţiile cerului, şi v-aţi împărtăşit din Duhul Sfânt,
5 ştiind cât de bun este Cuvântul lui Dumnezeu şi înţelegând puterile extraordinare ale lumii viitoare,
6 pentru ca, totuşi, ulterior să vă întoarceţi împotriva lui Dumnezeu. N-aveţi cum să vă mai pocăiţi după ce, respingându-l, l-aţi răstignit din nou pe cruce pe Fiul lui Dumnezeu, şi l-aţi expus batjocurii şi ruşinii tuturor.
7 Când pământul unui agricultor a avut parte de ploaie din belşug şi s-au făcut roade bogate, se poate spune că Dumnezeu a binecuvântat acel pământ.
8 Dacă însă va continua să dea scaieţi şi mărăcini, atunci nimeni nu va mai da doi bani pe el, ci-l va socoti doar vrednic de ocară şi bun de ars.
9 Dragi prieteni, chiar dacă mă exprim în felul acesta, nu cred că ceea ce spun se aplică în cazul vostru. Am încrederea că voi produceţi roade bune care vă însoţesc mântuirea.
10 Fiindcă Dumnezeu nu poate fi nedrept. Cum ar putea el să uite râvna voastră neobosită pentru el ori să nu-şi aducă aminte câtă dragoste aveaţi când va pentru el, cum îi arătaţi, de altfel, şi acum – ajutându-i copiii?
11 Şi dorinţa noastră fierbinte este ca şi de aici înainte să vă iubiţi semenii, câte zile veţi mai trăi, pentru ca să puteţi primi, la urmă, o răsplată deplină.
12 Deci, ştiind ce vă aşteaptă, n-o să mai deveniţi indiferenţi şi serbezi din punct de vedere spiritual, ci veţi dori din toată inima să călcaţi pe urmele celor care au parte de tot ce le-a promis Dumnezeu, din pricina puternicei lor credinţe şi răbdări.
13 Bunăoară, să luăm promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam: Dumnezeu a depus un jurământ în numele său, întrucât nu se găsea nici un altul mai mare prin care să jure,
14 că îl va binecuvânta întru totul pe Avraam îi va dărui un fiu şi-l va face tatăl unei mari naţiuni.
15 Atunci, Avraam a aşteptat cu răbdare până când Dumnezeu, în fine, i-a dăruit un fiu, pe Isaac, întocmai cum făgăduise.
16 Când un om depune un jurământ, el face apel la un altul mai mare decât el, care să-l silească să-şi îndeplinească promisiunea ori să-l pedepsească dacă nu se mai ţine de ea ulterior; astfel, jurământul curmă orice discuţii în acest sens.
17 Şi Dumnezeu s-a legat printr-un jurământ, astfel ca cei pe care a făgăduit să-i ajute să aibă deplină siguranţă şi să nu mai trebuiască niciodată să creadă că el ar putea cumva să-şi schimbe planurile.
18 El ne-a dat şi făgăduinţa şi jurământul său – deci două lucruri pe care ne putem bizui întru totul, căci e cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă. Iar acum, toţi cei care aleargă la el ca să găsească salvare au motive să fie încurajaţi când le este dat să audă asemenea asigurări din partea lui Dumnezeu; acum ei pot avea deplina certitudine că el le va da mântuirea promisă.
19 Nădejdea aceasta sigură, că vom fi mântuiţi, este pentru sufletele noastre o ancoră puternică, vrednică de încredere, care ne leagă de însuşi Dumnezeu, îndărătul uşilor sfinte ale cerului,
20 unde s-a dus Cristos, înaintea noastră, ca să pledeze în favoarea noastră în calitate de Mare preot al nostru, având onoarea şi rangul lui Melchisedec.