1 Melchisedec era rege al oraşului Salem, şi de asemenea, preot al Dumnezeului Preaînalt. Întorcându-se Avraam acasă după ce câştigase o mare bătălie împotriva mai multor regi, a fost întâmpinat de Melchisedec, care l-a binecuvântat.
2 Atunci Avraam a luat a zecea parte din tot ce câştigase în cursul bătăliei şi i-a dat-o lui Melchisedec. Numele lui Melchisedec înseamnă „dreptate” – prin urmare el este Regele Dreptăţii; tot el mai este şi Regele Păcii, datorită numelui Salem purtat de oraşul său care se traduce prin „Pace”.
3 Melchisedec nu avea nici tată, nici mamă şi nu există nici un fel de date privitoare la strămoşii săi. El nu s-a născut niciodată şi n-a murit niciodată, dar viaţa sa e ca a Fiului lui Dumnezeu – preot în veci de veci.
4 Observaţi deci cât de mare este Melchisedec: (a) Până şi Avraam, întâiul şi cel mai onorat dintre toţi oamenii lui Dumnezeu, i-a dat lui Melchisedec o zecime din prăzile pe care le luase de la regii cu care s-a luptat.
5 Ar fi lesne de înţeles motivul unei asemenea acţiuni din partea lui Avraam dacă Melchisedec ar fi fost preot evreu, fiindcă mai târziu oamenilor lui Dumnezeu li s-a cerut prin lege să facă danii preoţilor, întrucât aceştia erau rude cu ei.
6 Dar Melchisedec nu-i era rudă lui Avraam, şi totuşi el i-a dat zeciuială. (b) Melchisedec l-a binecuvântat pe falnicul Avraam –
7 or, după cum ştie oricine, persoana care are puterea de a binecuvânta este întotdeauna mai mare decât cea pe care o binecuvântează.
8 (c) Preoţii iudei, deşi erau tot muritori, primeau zeciuială; nouă însă ni se spune că Melchisedec trăieşte în continuare.
9 (d) Am putea spune că însuşi Levi (strămoşul tuturor preoţilor evrei, al tuturor acelora care primesc zeciuială) a plătit zeciuială lui Melchisedec prin intermediul lui Avraam.
10 Fiindcă deşi Levi nu se născuse încă, sămânţa din care a provenit era deja în Avraam la vremea când acesta a plătit zeciuială lui Melchisedec.
11 (e) Dacă ar fi putut preoţii evrei şi legile lor să ne salveze, de ce a mai fost nevoie ca Dumnezeu să-l trimită pe Cristos ca preot de rangul lui Melchisedec, în loc să-l fi trimis pe cineva de rangul lui Aaron – acelaşi rang pe care-l deţineau toţi ceilalţi preoţi?
12 Când trimite Dumnezeu un nou fel de preot, legea sa trebuie modificată, cu scopul de a permite acest lucru.
13 După cum ştim cu toţii, Cristos nu făcea parte din tribul preoţesc al lui Levi,
14 ci s-a tras din tribul lui Iuda, care nu fusese ales pentru preoţie; Moise nu îi încredinţase această sarcină.
15 Deci vedem limpede că metoda lui Dumnezeu s-a schimbat, deoarece Cristos, noul mare preot care venea cu rangul lui Melchisedec,
16 nu a devenit preot prin îndeplinirea vechii cerinţe de a te trage din tribul lui Levi pentru a fi preot, ci pe baza puterii ce izvorăşte dintr-o viaţă fără de sfârşit.
17 Şi psalmistul scoate acest lucru în evidenţă când spune despre Cristos: „Tu eşti preot pe veci, cu rangul lui Melchisedec.”
18 Da, vechiul sistem de preoţie bazat pe originea familiei a fost anulat fiindcă nu dădea deloc rezultate. Era neputincios şi inutil pentru mântuirea oamenilor.
19 Nu a reuşit niciodată să pună pe cineva în ordine cu Dumnezeu. Dar acum avem speranţe mult mai mari, întrucât Cristos ne face acceptabili în ochii lui Dumnezeu, iar noi ne putem apropia de el.
20 Dumnezeu a jurat că Cristos va fi totdeauna preot, or,
21 el n-a mai spus aceste cuvinte şi despre alţi preoţi. Numai lui Cristos i-a spus: „Domnul a jurat şi nu se va răzgândi niciodată: tu eşti preot pe veci, cu rangul lui Melchisedec.”
22 Datorită jurământului lui Dumnezeu, Cristos poate garanta pe veci succesul acestui nou legământ, cu mult mai bun decât cel anterior.
23 Sub vechiul legământ, trebuiau să fie o mulţime de preoţi pentru ca, pe măsură ce mureau cei bătrâni, să se poată asigura continuitatea sistemului prin cei care le preluau locul.
24 Dar Isus trăieşte în veci şi rămâne preot pentru totdeauna, deci nu mai e nevoie de nici un altul.
25 El e în stare să-i mântuiască pe deplin pe toţi aceia care vin la Dumnezeu prin el. Întrucât va trăi în veac, va fi veşnic acolo, ca să-i reamintească lui Dumnezeu că a plătit pentru păcatele oamenilor prin sângele său.
26 Prin urmare, el este tocmai marele preot de care avem noi nevoie; căci el e sfânt şi lipsit de orice cusur, nepătat de păcat, neîntinat de păcătoşi şi lui i s-a dat locul de onoare în cer.
27 El nu mai are nici o trebuinţă de sângele zilnic al jertfelor animale, cum era cazul la ceilalţi preoţi, sânge care să le acopere mai întâi propriile lor păcate şi apoi păcatele poporului; fiindcă el a isprăvit cu toate jertfele, odată pentru totdeauna, când s-a adus jertfa pe sine pe cruce.
28 În cadrul vechiului sistem, până şi preoţii erau oameni slabi şi păcătoşi care nu se puteau abţine de la rău, dar mai târziu Dumnezeu a desemnat prin jurâmântul lui pe Fiul său, cel în veci desăvârşit.