1 Iată ce spunem noi de fapt: Cristos, a cărui preoţie am descris-o adineaori, este Marele nostru preot şi se află în cer la locul de onoare supremă alături de Dumnezeu.
2 El slujeşte în Templul din cer, adevăratul locaş de închinare zidit de Domnul, şi nu de mâini omeneşti.
3 Întrucât fiecare mare preot este numit să aducă daruri şi sacrificii, şi Cristos trebuia să ofere o jertfa.
4 Jertfa adusă de el e cu mult mai bună decât cele venite din partea preoţilor pământeşti. (Dar chiar aşa stând lucrurile, dacă s-ar afla Isus aici pe pământ, nici nu i s-ar mai cere să fie preot, fiindcă aici jos preoţii urmează tot vechiul sistem evreiesc de sacrificii).
5 Munca lor este legată de un simplu model pământesc al adevăratei slujbe din cer. Deoarece, când Moise se pregătea să înalţe cortul, Dumnezeu i-a atras atenţia să urmeze întocmai tiparul cortului ceresc, aşa cum i s-a arătat pe Muntele Sinai.
6 Dar Cristos, ca Preot în cer, a fost răsplătit cu o muncă mult mai importantă decât a celor care slujesc sub vechile legi, fiindcă noul acord pe care ni-l transmite de la Dumnezeu conţine promisiuni cu mult mai minunate.
7 Vechiul legământ nu putea funcţiona perfect. Dacă ar fi avut succes, n-ar mai fi fost nevoie de un altul care să-l înlocuiască.
8 Dar chiar Dumnezeu i-a găsit cusur celui vechi, fiindcă a zis: „Va veni ziua când eu voi încheia un nou acord cu poporul Israel şi cu poporul lui Iuda.
9 Acest acord nou nu va mai fi ca cei vechi pe care l-am dat părinţilor lor în ziua în care i-am luat de mână să-i scot afară din ţara Egiptului; ei nu şi-au respectat partea care le revenea la această învoială, aşa că am anulat-o.
10 Dar iată că acesta e noul acord pe care-l voi încheia cu poporul Israel, zice Domnul: îmi voi scrie legile în minţile lor pentru ca ei să ştie ce doresc de la ei, fără ca eu să mai trebuiască să le spun ce să facă, şi legile acestea vor fi în inimile lor pentru ca ei să dorească a le respecta, şi eu voi fi Dumnezeul lor iar ei vor fi poporul meu.
11 Şi nimeni nu va mai trebui să se adreseze prietenului, vecinului sau fratelui său cu cuvintele: «Şi tu trebuie să-l cunoşti pe Domnul», fiindcă toată lumea, de la mic la mare, mă va cunoaşte deja.
12 Şi voi avea îndurare de ei când vor face fapte rele şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.”
13 Dumnezeu spune că noile sale promisiuni şi noul său acord iau locul celor vechi; fiindcă cel vechi este perimat de-acuma şi a fost dat deoparte pe veci.