1 De la Ioan, presbiterul. Către acea doamnă aleasă şi copiii ei, pe care îi iubesc atât de mult şi eu şi toţi cei ce cunosc adevărul –
2 datorită adevărului care locuieşte acum în noi şi va fi pe veci în inima noastră:
3 Harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi în adevăr şi în dragoste.
4 Cât de fericit sunt să dau peste copiii tăi aici şi să constat că trăiesc aşa cum se cuvine, urmând adevărul şi ascultând de porunca lui Dumnezeu.
5 Şi acum, aş dori să vă reamintesc cu hotărâre porunca pe care ne-a dat-o Dumnezeu chiar de la început, şi anume că creştinii trebuie să se iubească între ei.
6 Dacă-l iubim pe Dumnezeu, vom face tot ce ne spune el. Şi el ne-a spus de la bun început să ne iubim unii pe alţii.
7 Fiţi atenţi la conducătorii falşi, că tare mulţi mai sunt aceia care nu cred că Isus Cristos a venit pe pământ ca fiinţă umană, cu un trup ca al nostru. Asemenea oameni sunt împotriva adevărului şi împotriva lui Cristos.
8 Feriţi-vă să nu fiţi ca ei şi să pierdeţi răsplata pentru care şi eu, şi voi am muncit atât de mult. Faceţi totul ca să câştigaţi de la Domnul întreaga voastră răsplată.
9 Fiindcă dacă o luaţi de capul vostru dincolo de învăţătura lui Cristos, pe Dumnezeu îl veţi lăsa în urma voastră; însă dacă rămâneţi credincioşi învăţăturilor lui Cristos, îl veţi avea şi pe Dumnezeu. Atunci amândoi vor fi ai voştri, şi Tatăl, şi Fiul.
10 Dacă vine să vă înveţe unul care nu crede învăţătura lui Cristos, nici măcar să nu-l poftiţi în casă la voi. Să nu-l încurajaţi defel,
11 fiindcă dac-o faceţi, veţi fi şi voi părtaşi la răutatea lui.
12 Încolo, aş mai dori să vă spun multe lucruri, dar nu vreau să le amintesc în această scrisoare, întrucât am speranţa că voi putea să vă vizitez în curând şi atunci vom putea discuta acele lucruri pe-ndelete şi vom petrece clipe fericite.
13 Salutări de la copiii sorei tale, care este şi ea o prea aleasă copilă a lui Dumnezeu.