1 Duminică dis-de-dimineaţă, înainte de revărsatul zorilor, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a găsit piatra răsturnată alături de intrarea în mormânt.
2 Ea o luă la fugă şi ne găsi pe Simon Petru şi pe mine şi zise: „Au luat trupul Domnului din mormânt şi nu ştiu unde l-au pus!”
3 Noi am alergat la mormânt să vedem.
4 Eu l-am întrecut pe Petru şi am ajuns primul acolo.
5 M-am aplecat şi, privind înăuntru, am văzut pânza de în aruncată pe jos dar n-am intrat.
6 Atunci sosi Simon Petru, şi el intră. Zări şi el pânza
7 precum şi bandajul care acoperise capul lui Isus, făcut acum ghem şi pus deoparte.
8 Atunci am intrat şi eu, am văzut şi am crezut că înviase –
9 fiindcă până atunci nu ne dădurăm seama că Scripturile au spus, de fapt, că el avea să învie.
10 Ne-am dus acasă
11 şi, între timp Maria se înapoiase la mormânt şi stătea afară plângând..Cum plângea ea aşa, se aplecă şi privi înăuntru,
12 văzu doi îngeri în mantii albe stând la capul şi la picioarele locului unde zăcuse trupul lui Isus.
13 „De ce plângi?”, o întrebară îngerii. „Fiindcă l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”, răspunse ea.”
14 Ea aruncă o privire peste umăr şi observă că stă cineva în spatele ei. Era Isus, dar ea nu-l recunoscu.
15 „De ce plângi? o întrebă el. Pe cine cauţi?” (Ea crezu că e grădinarul). „Domnule, spuse ea, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus, să mă duc să-l iau.”
16 „Maria!”, zise Isus. Ea se întoarse atunci către el. „Învăţătorule!”, exclamă ea.
17 „Nu mă atinge, o preveni el, căci nu m-am suit încă la Tatăl. Dar du-te şi găseşte-i pe fraţii mei şi spune-le că mă sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi la Dumnezeul vostru.”
18 Maria Magdalena îi găsi pe ucenici şi le spuse: „L-am văzut pe Domnul!” Apoi le transmise mesajul lui.
19 În seara aceea, ucenicii erau adunaţi cu uşile încuiate, de frica fruntaşilor evrei, când deodată, Isus se ivi în mijlocul lor. După ce-i salută,
20 l le arătă mâinile şi coasta. Şi ce minunată a fost bucuria lor când l-au văzut pe Domnul!
21 El luă cuvântul din nou şi le spuse: „Aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi.”
22 Apoi suflă asupra lor şi le spuse: „Luaţi Duh Sfânt.
23 Dacă iertaţi cuiva păcatele, vor fi iertate, dacă refuzaţi să i le iertaţi, vor fi neiertate.”
24 Unul din ucenici, Toma „Geamănul”, nu era acolo cu ceilalţi ucenici în acest timp.
25 Când îi spuneau mereu: „L-am văzut pe Domnul” el răspundea: „Nu voi crede până ce nu voi vedea rănile lăsate de cuie în păunele lui – şi-mi voi pune degetele în ele – şi până ce nu-mi voi pune mâna în coasta lui.”
26 Opt zile mai târziu ucenicii erau din nou împreună şi, de data aceasta, era şi Toma cu ei. Uşile erau încuiate, dar deodată, ca mai înainte, Isus stătu în mijlocul lor şi-i salută.
27 Atunci el i se adresă lui Toma: „Pune-ţi degetul în palmele mele. Pune-ţi mâna în coasta mea şi nu mai fi necredincios, ci crede!”
28 „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” zise Toma.
29 Atunci Isus îi spuse: „Tu crezi fiindcă m-ai văzut, dar mai binecuvântaţi sunt aceia care nu m-au văzut şi totuşi cred.”
30 Ucenicii lui Isus au asistat la multe alte minuni, pe lângă cele scrise în cartea aceasta,
31 dar cele de faţă au fost consemnate pentru ca voi să credeţi că el este Mesia, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând în el, să aveţi Viaţa.