1 Mai târziu, Isus le apăru din nou ucenicilor lângă Lacul Galileii. Iată cum s-a întâmplat:
2 Era acolo un grup dintr-ai noştri – Simon Petru, Toma „Geamănul”, Natanael din Cana Galileii, fratele meu Iacob şi eu precum şi alţi doi ucenici.
3 Simon Petru zise: „Eu mă duc să pescuiesc.” „Venim şi noi”, am zis cu toţii într-un glas. Ne-am dus dar n-am prins nimic toată noaptea.
4 Când se crăpa de ziuă, am văzut un om stând pe ţărm dar n-am putut distinge cine era.
5 El strigă: „Aţi prins ceva peşte, băieţi?” „Nu”, am răspuns noi.
6 Atunci el a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a corăbiei şi o să prindeţi mulţi peşti!” Am făcut cum ne-a zis şi n-am mai putut trage năvodul din apă, de greutatea peştelui, atât de mult era!
7 Atunci eu i-am spus lui Petru: „E Domnul!” Auzind aceasta, Simon Petru îşi puse tunica (fiindcă era dezbrăcat până la brâu) şi sări în apă înotând până la mal.
8 Ceilalţi am rămas în barcă şi am tras plasa până la ţărm, ca la vreo sută de metri depărtare.
9 Când am ajuns acolo, am observat că fusese aprins un foc şi se frigea peşte la el şi era şi pâine.
10 Aduceţi vreo doi peşti din cei prinşi de curând,” spuse Isus.
11 Aşadar Simon Petru se duse şi trase plasa la mal. După numărătoarea lui, erau o sută cincizeci şi trei de peşti mari, totuşi năvodul nu se rupsese.
12 „Acum, haideţi luaţi o gustare de dimineaţă!”, le spuse Isus, şi nici unul din noi n-am îndrăznit să-l întrebăm dacă e chiar Domnul, fiindcă eram absolut siguri că e el.
13 Atunci Isus trecu pe la fiecare servindu-ne cu peşte şi pâine.
14 Aceasta a fost a treia oară când Isus ni s-a arătat de la învierea dintre cei morţi.
15 După micul dejun, Isus îi spuse lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult decât ceilalţi de aici?” „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc.”, îi răspunse Petru. „Atunci, paşte mieluşeii mei”, îi spuse Isus.
16 Isus îi spuse a doua oară: „Simone, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu cu adevărat?” „Da, Doamne, zise Petru, doar ştii că te iubesc.” «Atunci paşte oiţele mele»”, zise Isus.
17 Încă o dată el îl întrebă: „Simone, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu?” Petru se întrista de felul cum puse Isus întrebarea a treia oară. „Doamne, tu îmi cunoşti inima şi ştii că te iubesc!” zise el. Atunci Isus îi zise: „Paşte oile mele.
18 Adevărat, adevărat îţi spun, când erai mai tânăr, puteai face ce doreai şi te puteai duce oriunde-ţi voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi alţii te vor duce unde nu vei vrea să mergi.”
19 Isus i-a spus aceasta ca să-i dea de ştire cu ce fel de moarte avea să moară, pentru a da slavă lui Dumnezeu. Apoi Isus îi spuse: „Urmează-mă!”
20 Petru se întoarse împrejur şi-l zări pe ucenicul pe care-l iubea Isus urmându-l şi el; era acela care se aplecase atunci la cină să-l întrebe pe Isus: „Învăţătorule, care din noi te va trăda?”
21 Petru l-a întrebat pe Isus: „Dar cu el ce va fi, Doamne? De ce moarte va muri?
22 Isus a răspuns: „Dacă eu vreau ca el să trăiască până mă întorc eu, ţie ce-ţi pasă? Tu urmează-mă pe mine.”
23 Şi astfel s-a răspândit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri. Dar nu asta a vrut Isus să spună. El a zis doar atât: „Dacă eu vreau să trăiască până ce vin eu, ţie ce-ţi pasă?”
24 Eu sunt ucenicul acela! Am văzut aceste evenimente şi le-am consemnat aici. Şi noi ştim cu toţii că am redat aceste lucruri exact.
25 Şi socotesc că dacă toate celelalte evenimente din viaţa lui Isus ar fi scrise, n-ar încăpea cărţile respective în toată lumea!