1 Într-o noapte, după căderea întunericului, un conducător evreu pe nume Nicodim, membru al sectei fariseilor, veni să aibă o întrevedere cu Isus.
2 „Învăţătorule”, spuse el, „noi toţi ştim că Dumnezeu te-a trimis să ne înveţi. Minunile tale o dovedesc cu prisosinţă.”
3 Isus răspunse: „Îţi spun cât se poate de serios: Dacă nu te naşti din nou, nu vei putea intra niciodată în Împărăţia lui Dumnezeu.”
4 „Să mă nasc din nou?! – exclamă Nicodim. Ce vrei să spui? Cum poate reveni un om bătrân înapoi în pântecele mamei sale, pentru a se naşte din nou?”
5 Isus îi răspunse: „Adevărat îţi spun cu toată seriozitatea că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
6 Oamenii pot reproduce doar viaţa umană, dar Duhul Sfânt dăruieşte viaţa nouă din cer,
7 aşa că, nu te mira de afirmaţia mea că trebuie să te naşti din nou.
8 Aşa cum vântul îl auzi, dar nu ştii de unde vine ori încotro se duce, tot aşa este şi cu naşterea din nou, prin Duhul Sfânt.”
9 „La ce te referi?”, întrebă Nicodim.
10 Isus răspunse: „Tu, un învăţător evreu respectat, şi totuşi să nu pricepi aceste lucruri?
11 Eu îţi spun ce ştiu şi ce am văzut – dar tu nu vrei să mă crezi.
12 Dacă însă nu mă crezi nici măcar atunci când îţi vorbesc despre asemenea lucruri ca cele petrecute aici, printre oameni, cum vei putea crede dacă-ţi voi spune ce are să se întâmple în cer?
13 Căci numai eu, Fiul Omului, am venit pe pământ şi mă voi întoarce iarăşi în cer.
14 Şi, după cum a înălţat Moise în pustiu chipul de aramă al unui şarpe pe o prăjină, tot aşa trebuie să fiu înălţat şi eu,
15 pentru ca toţi cei care cred în mine să aibă viaţă veşnică.
16 Fiindcă Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe singurul său Fiu, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu nu şi-a trimis Fiul în lume s-o condamne, ci s-o salveze.
18 Nici o condamnare veşnică nu îi mai aşteaptă acum pe cei care îşi pun încrederea în el pentru a fi salvaţi. Dar cei care nu se încred în el au fost deja judecaţi şi condamnaţi pentru că nu cred în singurul Fiu al lui Dumnezeu.
19 Sentinţa lor se bazează pe următorul fapt: Lumina din cer a venit în lume, dar ei au iubit întunericul mai mult decât Lumina, deoarece faptele lor erau rele.
20 Ei au urât Lumina cerească pentru că doreau să păcătuiască în întuneric. Ei s-au ferit de Lumină, de frică să nu li se vadă păcatele şi să fie pedepsiţi.
21 Dar cei care fac binele au venit cu drag la Lumină, pentru a da prilej tuturor să vadă că ei fac ceea ce doreşte Dumnezeu de la ei.”
22 După aceasta, Isus împreună cu ucenicii lui au părăsit Ierusalimul şi au stat o vreme în Iudeea, botezând acolo.
23 În timpul acesta, Ioan Botezătorul încă nu era la închisoare.
24 El boteza la Enon, în apropiere de Salim, întrucât acolo se găsea apă din belşug.
25 Într-o zi, cineva a început să discute în contradictoriu cu ucenicii lui Ioan, spunându-le că botezul lui Isus e cel mai bun.
26 Astfel, ei au venit la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, omul acela pe care l-ai întâlnit de cealaltă parte a râului Iordan – cel despre care spuneai că e Mesia – botează şi el acum, şi toată lumea se duce acolo, în loc să vină aici la noi.”
27 Ioan le-a răspuns: „Dumnezeu din cer îi rânduieşte fiecărui om lucrarea sa.
28 Munca mea este de a pregăti calea pentru omul acela, ca toţi să meargă la el. Doar ştiţi şi voi cât de răspicat v-am spus că nu sunt eu Mesia. Eu mă aflu aici pentru a-i pregăti calea – atât şi nimic mai mult!
29 Fireşte, mulţimile se vor duce unde e atracţia principală – după cum mireasa se va duce acolo unde este mirele. Prietenii unui mire iau şi ei parte la bucuria sa. Eu sunt prietenul Mirelui şi mă bucur nespus de succesul lui.
30 El trebuie să crească tot mai mult iar eu să mă fac tot mai mic.
31 El a venit din cer şi este mai mare decât toţi ceilalţi. Eu sunt de pe pământ şi înţelegerea mea se mărgineşte la lucrurile acestui pământ.
32 El spune ceea ce a văzut şi ce a auzit dar ce puţini sunt aceia care cred ce le spune el!
33 Însă cei care îl cred descoperă că Dumnezeu este un izvor de adevăr.
34 Căci acesta – pe care l-a trimis Dumnezeu – rosteşte cuvintele lui Dumnezeu, fiindcă Duhul lui Dumnezeu este asupra lui fără măsură sau limită.
35 Tatăl îl iubeşte pe acest om pentru că este Fiul său şi Dumnezeu i-a dăruit tot ce există.
36 Şi toţi aceia care se încred în el, Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi mântuiţi, au viaţa veşnică; cei care nu cred şi nu ascultă de el nu vor vedea niciodată raiul, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne asupra lor.”