1 Când a aflat Domnul că fariseii auziseră că la el vin mulţimi mai mari de oameni decât la Ioan să fie botezaţi şi să devină ucenici ai săi
2 – (deşi Isus însuşi nu boteza, ci numai ucenicii lui) –
3 a părăsit Iudeea şi s-a întors în provincia Galileea.
4 Mergând într-acolo a trebuit să treacă prin Samaria.
5 Şi cam pe la amiază, apropiindu-se de satul Sihar, a ajuns la Fântâna lui Iacob, săpată pe lotul de pământ dăruit de Iacob fiului său Iosif.
6 Isus era obosit de drum, întrucât umblase mult pe arşiţă, şi, frânt cum era, s-a aşezat jos lângă fântână.
7 Nu după mult timp, sosi şi o samariteancă să scoată apă iar Isus îi ceru să bea.
8 În timpul acesta, nu era decât ea acolo, întrucât ucenicii se duseseră în sat să cumpere ceva de-ale mâncării.
9 Femeia se miră că un iudeu se opreşte să-i ceară ceva unui „samaritean dispreţuit” – lor de obicei nici măcar nu li se vorbea – şi îi atrase atenţia lui Isus asupra acestui fapt.
10 Răspunsul fii următorul: „Dacă ai şti numai ce dar minunat are Dumnezeu pentru tine şi cine sunt eu, tu ai fi aceea care mi-ai cere apă vie.”
11 „Dar n-ai frânghie şi nici găleată, spuse ea, or, asta e o fântână foarte adâncă. De unde ai putea face rost de apa aceasta vie?
12 Şi-apoi, eşti tu oare mai mare decât strămoşul nostru Iacob? Cum poţi să oferi o apă mai bună decât cea pe care şi el şi fiii şi vitele sale au băut-o cu atâta plăcere?”
13 Drept răspuns Isus i-a zis că după ce vor bea această apă, oamenilor li se va face iarăşi sete.
14 Apoi a adăugat: „Apa care le-o dau eu însă se va transforma în ei într-un izvor permanent, care-i va uda în veci cu viaţă eternă.”
15 „Doamne, i-a zis femeia, dă-mi şi mie din apa aceea! Fiindcă atunci nu-mi va fi iarăşi sete şi nu va mai trebui să fac atâta cale până aici, în fiecare zi.”
16 „Du-te după soţul tău”, îi spuse Isus.
17 „Păi, nu sunt măritată „, îi răspunse femeia. „Nu puteai grăi mai adevărat!”, îi spuse Isus.
18 „Căci ai avut cinci bărbaţi şi cu omul cu care trăieşti în prezent nici măcar nu eşti căsătorită. (Aşa că ai spus adevărul)”
19 „Doamne, zise femeia, negreşit tu eşti un profet.
20 Dar, spuneţi-mi, din ce cauză pretind iudeii că Ierusalimul e singurul loc de închinăciune, în vreme ce noi samaritenii susţinem că e aici (la muntele Gherazim), unde s-au închinat strămoşii noştri?”
21 Isus a răspuns: „Vine vremea când nu ne va mai preocupa dacă trebuie să ne închinăm Tatălui aici ori în Ierusalim.
22 Căci nu contează unde ne închinăm, ci cum ne închinăm – este închinarea noastră spirituală, adevărată?
23 Căci Dumnezeu este Duh şi noi avem nevoie de ajutorul lui ca să ne putem închina aşa cum trebuie. O astfel de închinare doreşte Tatăl din partea noastră.
24 Dar voi samaritenii cunoaşteţi atât de puţin despre el şi vă închinaţi orbeşte, pe când noi iudeii cunoaştem totul despre el, căci mântuirea parvine lumii prin intermediul iudeilor.”
25 Femeia luă din nou cuvântul şi zise: „Dar cel puţin atâta lucru ştiu şi eu că va veni Mesia – cel căruia i se zice Cristos – or, când o să vină el, are să ne explice toate lucrurile.”
26 Atunci Isus îi spuse: „Eu sunt Mesia.”
27 Tocmai atunci sosiră şi ucenicii. S-au cam mirat când l-au găsit stând de vorbă cu o femeie, dar nici unul din ei nu l-a întrebat motivul ori subiectul discuţiei.
28 Atunci femeia îşi lăsă vasul cu apă lângă fântână şi se întoarse în sat ca să spună la toată lumea:
29 „Veniţi să-l cunoaşteţi şi voi pe omul care mi-a spus tot ce-am făcut vreodată! Oare acesta să fie Mesia?”
30 Şi oamenii au început să vină din tot satul, să-l vadă.
31 Între timp, ucenicii îl îmbiau pe Isus să mănânce.
32 „Lăsaţi asta, le zise el, căci eu am o hrană pe care voi nu o cunoaşteţi.”
33 „Cine să i-o fi adus?” se tot întrebau ucenicii.
34 Atunci Isus le explică: „Eu mă hrănesc facând voia lui Dumnezeu care m-a trimis şi îndeplinind lucrarea sa.
35 Voi credeţi că recoltarea nu va începe până nu se va sfârşi vara, peste patru luni? Priviţi în jurul vostru! Pretutindeni cit vezi cu ochii se coc ogoare întinse, gata de seceriş.
36 Secerătorii vor primi o bună plată şi vor aduna bărbaţi şi femei în grânarele cereşti. Ce mare bucurie îi aşteaptă, atât pe semănător, cât şi pe secerător!
37 Pentru că, adevărat este că unul seamănă şi altul seceră.
38 Eu v-am trimis să seceraţi de unde n-aţi semănat, alţii au muncit iar voi aţi cules roadele.”
39 Mulţi oameni din satul acela samaritean au crezut că el este Mesia din pricina cuvintelor femeii: „El mi-a spus tot ce-am făcut vreodată!”
40 (Când au ieşit la fântână să-l vadă, s-au rugat stăruitor să rămână în satul lor; şi Isus a rămas la ei două zile,
41 timp suficient pentru ca mulţi din ei să creadă în el, după ce îl ascultaseră.
42 Atunci ei s-au adresat femeii, zicând: „Acum credem pentru că l-am auzit cu urechile noastre, nu numai fiindcă ne-ai spus tu. Într-adevăr, el este Salvatorul lumii”.
43 La sfârşitul celor două zile de şedere, el porni mai departe, trecând doar prin Galileea,
44 căci, aşa cum se exprimase Isus, „un profet este onorat pretutindeni, numai în ţara sa nu!”
45 Dar galileenii l-au primit cu braţele deschise, fiindcă fuseseră la Ierusalim de Paşte şi văzuseră unele din minunile sale.
46 În cursul călătoriei sale prin Galileea, el sosi în orăşelul Cana, unde prefăcuse apa în vin. Pe când se afla acolo, un om din oraşul Capemaum, care deţinea o funcţie în guvern şi avea un fiu bolnav, a auzit că Isus sosise din Iudeea şi era în trecere prin Galileea.
47 Omul acesta s-a dus până la Cana, l-a găsit pe Isus şi l-a rugat fierbinte să vină la Capernaum împreună cu el să-i vindece fiul, care se afla acum în ghearele morţii.
48 Isus întrebă: „Nu vreţi să credeţi nici unul din voi în mine, decât dacă vă voi face din ce în ce mai multe minuni?”
49 Funcţionarul însă continua cu rugăminţile: „Domnule, vă rog să veniţi acum, până nu-mi moare copilul.”
50 Isus îi spuse atunci: „Du-te acasă. Fiul tău este vindecat.” Şi omul l-a crezut pe Isus şi a pornit spre casă.
51 Pe când mergea el pe drum, l-au întâmpinat nişte slujitori cu vestea că toate sunt bune – fiul său şi-a revenit complet.
52 El i-a întrebat când începuse băiatul să se simtă mai bine, iar ei i-au răspuns: „Ieri după amiază pe la ora unu l-au lăsat frigurile, aşa, dintr-o dată!”
53 Atunci tatăl şi-a dat seama că a fost chiar clipa când i-a spus Isus: „Fiul tău este vindecat.” Şi slujbaşul acela împreună cu toată casa lui au crezut că Isus este Mesia.
54 Aceasta a fost cea de-a doua minune a lui Isus în Galileea de la sosirea sa din Iudeea.