1 După aceea, Isus s-a întors la Ierusalim cu ocazia uneia din sărbătorile religioase evreieşti.
2 În interiorul cetăţii, lângă Poarta Oilor, era Scăldătoarea Betesda, având cinci platforme acoperite sau pridvoare, de jur împrejurul ei.
3 Bolnavi cu duiumul – şchiopi, orbi sau oameni cu membrele paralizate – stăteau întinşi pe aceste platforme (aşteptând o anume mişcare a apei,
4 căci un înger al Domnului venea din când în când să tulbure apa şi prima persoană care intra în apă era vindecată).
5 Unul din bărbaţii care zăceau acolo era olog de treizeci şi opt de ani.
6 Când îl zări Isus şi cunoscu de câtă vreme suferă, îl întrebă: „Ai vrea să te faci bine?”
7 „Nu pot, îi spuse omul, căci n-am pe nimeni care să mă ajute să intru în bazin când are loc mişcarea apei. Până să ajung eu acolo, totdeauna se găseşte altul care să mi-o ia înainte.”
8 Isus îi spuse: „Ridică-te, strânge-ţi rogojina pe care dormi şi du-te acasă!”
9 Cât ai clipi din ochi, omul se vindecă. Apoi îşi strânse rogojina şi începu să umble. Dar era Sabat când se făcu minunea aceasta.
10 Prin urmare, nu se putea ca fruntaşii evrei să nu aibă ceva de obiectat. Ei i-au zis omului care fusese tămăduit: „Nu poţi munci în ziua de Sabat! Este ilegal să cari rogojina aceea!”
11 „Omul care m-a vindecat mi-a spus s-o iau”, le răspunse el.
12 „Cine a putut spune aşa ceva?”, îi cerură ei socoteală.
13 Omul n-a ştiut cine, iar Isus se pierdu în mulţime.
14 Dar mai pe urmă Isus îl găsi în templu şi-i zise: „Acum eşti sănătos; să nu mai păcătuieşti cum făceai înainte, altminteri, cine ştie, ţi se poate întâmpla ceva şi mai rău.”
15 Atunci omul a plecat să-i caute pe fruntaşii iudei şi le-a spus că Isus este cel care l-a vindecat.
16 Astfel ei începură să-l hărţuiască pe Isus pentru a nu fi respectat Sabatul.
17 Dar Isus le răspunse: „Tatăl meu face bine mereu, iar eu îi urmez exemplul.”
18 Atunci conducătorii evreilor căutară şi mai îndârjiţi să-l omoare, fiindcă, pe lângă nesocotirea legilor Sabatice, el vorbea de Dumnezeu ca de Tatăl său şi prin aceasta se făcea egal cu Dumnezeu.
19 Isus le răspunse: „Fiul nu poate face nimic de la sine. El nu face decât ceea ce îl vede pe Tatăl făcând, şi întocmai ca el.
20 Căci Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi spune tot ce face: iar Fiul va face minuni mult mai izbitoare decât vindecarea acestui om.
21 Ba, mai mult chiar, va învia din morţi pe oricine doreşte el, precum face şi Tatăl.
22 Iar Tatăl lasă toată judecata păcatului în seama Fiului său,
23 pentru ca toţi să dea cinste Fiului, precum dau cinste Tatălui. Dar dacă voi refuzaţi să-l cinstiţi pe Fiul lui Dumnezeu, pe care el vi l-a trimis, atunci sigur voi nu-i daţi cinste Tatălui.
24 Spun aceasta apăsat, că oricine ascultă mesajul meu şi crede în Dumnezeu, care m-a trimis, are viaţă veşnică şi nu va fi osândit pentru păcatele sale, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevărat vă spun că va veni vremea – de fapt a şi venit – când morţii vor auzi glasul meu, glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei care ascultă vor trăi.
26 Tatăl are viaţa în el şi i-a dăruit Fiului să aibă viaţă în el
27 şi să judece păcatele întregii omeniri, deoarece el este Fiul Omului.
28 Nu vă miraţi atâta. Căci vine într-adevăr vremea când toţi morţii din mormintele lor vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu,
29 şi vor învia apoi – cei care au făcut bine pentru viaţa veşnică, iar cei care au persistat în rău, pentru judecată.
30 Dar eu nu spun nimic fără să mă consult cu Tatăl. Eu judec după cum mi se spune. Iar judecata mea este absolut cinstită şi dreaptă, fiindcă este în acord cu voia lui Dumnezeu care m-a trimis, şi nu e doar a mea.
31 Când fac afirmaţii privitoare la mine însumi nu sunt crezut,
32 dar mai e şi altcineva, da, chiar Ioan Botezătorul, care face aceste afirmaţii în favoarea mea.
33 Voi aţi ieşit să-l auziţi predicând şi pot să vă asigur că tot ce spune el despre mine e adevărat.
34 Dar mărturia cea mai adevărată despre mine nu vine din partea omului, deşi v-am amintit despre mărturia lui Ioan pentru ca să credeţi în mine şi să fiţi salvaţi.
35 Ioan a strălucit puternic o vreme şi voi aţi profitat şi v-aţi bucurat,
36 dar eu posed o dovadă mai măreaţă decât cea a lui Ioan. Mă refer la minunile pe care le fac: acestea mi-au fost acordate de Tatăl meu şi ele dovedesc că Tatăl este cel care m-a trimis.
37 Şi chiar Tatăl însuşi a mărturisit despre mine, deşi nu printr-o apariţie personală pentru voi, ori prin viu grai.
38 Dar voi nu-l ascultaţi, fiindcă refuzaţi să credeţi în mine – cel care am fost trimis la voi să vă aduc mesajul lui Dumnezeu.
39 Voi cercetaţi Scripturile, deoarece credeţi că ele vă dau viaţa veşnică. Dar Scripturile nu fac altceva decât să mă pună pe mine în lumină.
40 Cu toate acestea, voi nu vreţi să veniţi la mine, ca eu să vă pot da viaţa veşnică.
41 Aprobarea sau dezaprobarea voastră nu înseamnă nimic pentru mine,
42 întrucât, după câte ştiu eu foarte bine, voi nu aveţi în voi înşivă dragostea lui Dumnezeu.
43 Ştiu, fiindcă am venit la voi să-l reprezint pe Tatăl şi voi refuzaţi să mă primiţi, dar când va veni altul, în numele său, pe acela îl veţi primi.
44 Nu e de mirare că nu puteţi crede! Fiindcă, reciproc vă onoraţi bucuroşi, dar nu vă pasă de cinstea care vine de la singurul Dumnezeu!
45 Totuşi nu eu sunt acela care vă va acuza înaintea Tatălui – ci Moise o va face! Moise, în ale cărui legi vă puneţi voi speranţele de a ajunge în cer.
46 Căci voi aţi refuzat să-l credeţi pe Moise. El a scris despre mine dar voi refuzaţi să-l credeţi, deci refuzaţi să credeţi în mine.
47 Şi, întrucât nu credeţi ce a scris el, nu e de mirare că nu credeţi nici în mine.”