1 După aceasta, Isus a plecat spre Galileea, mergând din sat în sat, întrucât dorea să ocolească Iudeea, unde conducătorii iudeilor puneau la cale omorârea sa.
2 Dar curând sosi şi Sărbătoarea corturilor, unul din praznicele evreieşti anuale,
3 şi fraţii lui Isus l-au îndemnat să meargă în Iudeea cu ocazia festivităţilor. „Du-te undeva unde să te vadă mai multă lume făcând minuni”, l-au luat ei peste picior.
4 „Niciodată n-ai să ajungi să fii renumit, dacă te tot ascunzi. Eşti chiar atât de grozav? Atunci dovedeşte-o în faţa lumii!”
5 Nici măcar fraţii lui nu credeau în el.
6 Isus a răspuns: „Nu e acum timpul nimerit pentru mine să mă duc. Dar voi puteţi merge când doriţi, fără ca aceasta să aibă vreo consecinţă,
7 fiindcă pe voi lumea nu vă poate urâ, pe mine însă mă urăşte, fiindcă o acuz de păcat şi răutate.
8 Duceţi-vă voi înainte şi eu am să vin mai târziu, când va sosi timpul potrivit.”
9 Astfel el a rămas în Galileea.
10 Totuşi, după ce au plecat fraţii săi la aceste ceremonii, s-a dus şi el, însă în secret, fără să se arate în public.
11 Conducătorii evrei l-au căutat printre participanţii la ceremonii şi-i întrebau pe toţi dacă nu l-au văzut cumva.
12 S-au creat o mulţime de discuţii printre oameni. Unii spuneau: „E un om minunat”, în timp ce alţii ziceau: „Da de unde, ăsta trage publicul pe sfoară.”
13 Dar nimeni nu îndrăznea să ia cuvântul în apărarea lui pe faţă, de teamă să nu-şi atragă represalii din partea conducătorilor evrei.
14 Când festivităţile erau în toi, a venit Isus şi s-a suit la Templu, predicând pe faţă, în văzul tuturor.
15 Conducătorii evrei s-au mirat când l-au văzut. „De unde ştie atâtea când niciodată n-a frecventat şcolile noastre?” se întrebau ei.
16 Atunci Isus le-a spus: „Eu nu vă transmit gândurile mele, ci acelea ale lui Dumnezeu care m-a trimis.
17 Dacă se hotărăşte vreunul din voi să facă cu adevărat voia lui Dumnezeu, va şti cu siguranţă dacă învăţătura mea vine de la Dumnezeu sau dacă e doar a mea.
18 Oricine îşi înfăţişează propriile sale idei urmăreşte să obţină laudă pentru sine, dar oricine caută să dea cinste aceluia care l-a trimis este un om bun şi sincer.
19 Nici unul din voi măcar nu ţine legea lui Moise. Aşa că, pe mine de ce mă acuzaţi că o calc? De ce vreţi să mă ucideţi pentru aceasta?”
20 Mulţimile au răspuns: „Ţi-ai pierdut minţile! Cine încearcă să te ucidă?”
21 Isus a răspuns: „Eu am lucrat în ziua de Sabat, vindecând un om şi voi aţi rămas miraţi.
22 Dar şi voi lucraţi în Sabat, ori de câte ori păziţi legea lui Moise referitoare la circumcizie (de fapt, această datină a tăierii împrejur e mai veche decât legea lui Moise);
23 căci dacă se întâmplă să cadă perioada în care trebuie să vă tăiaţi copiii împrejur în ziua de Sabat, nu staţi pe gânduri, ci îndepliniţi această operaţie, şi bine faceţi. Atunci eu de ce să fiu condamnat fiindcă vindec un om în ziua de Sabat?
24 Mai reflectaţi puţin asupra acestui fapt şi veţi vedea că am dreptate.”
25 Unii din cei care locuiau la Ierusalim au zis între ei: „Nu e oare acesta omul pe care caută ei să-l ucidă?
26 Totuşi, uite-l că predică în public iar ei nu spun nimic. Să fie oare aşa deoarece, conducătorii noştri în sfârşit au aflat că el este Mesia?
27 Dar cum ar putea fi? Căci noi ştim unde s-a născut omul acesta: când va veni Cristos, el va apărea… aşa, dintr-o dată, şi nimeni nu va şti de unde vine.”
28 Aşa se face că Isus, într-o predică ţinută la templu, a rostit următoarele cuvinte, cu glas tare: „Da, aşa e, voi mă cunoaşteţi şi ştiţi unde m-am născut, dar eu sunt reprezentantul Unuia pe care voi nu-l cunoaşteţi şi el este Adevărul.
29 Eu îl cunosc pentru că am fost cu el şi el este cel care m-a trimis.”
30 Atunci conducătorii evrei au vrut să-l aresteze: dar nimeni nu s-a atins de el, fiindcă nu sosise încă vremea rânduită de Dumnezeu.
31 Mulţi oameni din mulţimile care se aflau la templu au crezut în el. „La urma urmelor, ziceau ei, ce minuni te-ai aştepta să facă Mesia pe care să nu le fi făcut şi omul acesta?”
32 Când au auzit fariseii împreună cu mai marii preoţilor că aceasta e starea de spirit a mulţimii, au trimis aprozi să-l aresteze pe Isus.
33 Dar Isus le-a zis: „Încă nu! Mai trebuie să stau aici puţină vreme. Apoi mă voi întoarce la cel care m-a trimis.
34 Voi mă veţi căuta dar nu mă veţi găsi. Şi nu veţi putea veni acolo unde mă duc eu.”
35 Această declaraţie i-a pus la mare încurcătură pe conducătorii evrei. „Unde o fi având de gând să se ducă? – s-au întrebat ei. Te pomeneşti că intenţionează să plece din ţară, ca misionar printre evreii din alte părţi ale lumii sau poate chiar printre ne-evrei.
36 Ce vrea să zică cu asta că îl vom căuta dar nu-l vom găsi sau – «voi nu veţi putea veni acolo unde voi merge eu eu»?”
37 În ultima şi cea mai mare zi a praznicului, Isus a strigat mulţimilor: „Dacă-i este cuiva sete, să vină la mine şi să bea.
38 Fiindcă Scripturile declară că din adâncul fiinţei celui care crede în mine vor curge râuri de apă vie.”
39 Se referea la Duhul Sfânt, care avea să fie dat tuturor celor care aveau să creadă în el; dar Duhul încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu se înapoiase încă în slava sa din cer.
40 Când l-au auzit mulţimile zicând aceasta, unii din ei au declarat: „Nu încape îndoială că acesta este profetul ce urmează să vină exact înaintea lui Mesia.”
41 Alţii spuneau: „El este Mesia.” Totuşi unii ziceau: „Cum o să fie el?! Ce, Mesia va veni din Galileea?
42 Nu zic Scripturile răspicat că Mesia se va naşte din spiţa regală a lui David, la Betleem, satul în care s-a născut David?”
43 Astfel, părerile mulţimii erau împărţite în privinţa lui.
44 Iar unii voiau să-l aresteze, dar nimeni nu s-a atins de el.
45 Aprozii, care fuseseră trimişi să-l aresteze pe Isus, s-au întors la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. „De ce nu l-aţi adus?” i-au luat cetat ei.
46 „Spune lucruri atât de minunate…” răspunseră ei. „N-am mai auzit aşa ceva!”
47 „Deci şi pe voi v-a dus în rătăcire? Îi luară fariseii în râs.
48 Este măcar unul singur dintre noi, fruntaşii evrei sau farisei, care crede că el este Mesia?
49 E limpede că gloata crede, dar, la urma urmelor, ce ştiu ei? Oricum, să fie blestemaţi!”
50 Atunci Nicodim luă cuvântul. (Vă mai amintiţi de el? Este conducătorul acela evreu care a venit în ascuns să aibă o întrevedere cu Isus.)
51 „Este legal oare să condamni un om, înainte de a fi fost judecat?”, întrebă el.
52 Ei i-au răspuns: „Nu cumva eşti şi tu un din Galileea? Cercetează Scripturile şi ai să vezi că nici un profet nu va veni din Galileea!”
53 Atunci adunarea s-a încheiat şi participanţii s-au împrăştiat pe la casele lor.