1 Isus s-a întors pe Muntele Măslinilor,
2 dar a doua zi, dis-de-dimineaţă, a fost iarăşi prezent la templu. Curând se şi adună o mulţime de oameni iar el se aşeză şi începu să le vorbească.
3 Pe când vorbea, conducătorii evrei şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter şi au aşezat-o înaintea mulţimii de oameni, care se uitau curioşi să vadă ce s-a întâmplat.
4 „Învăţătorule, i-au zis ei lui Isus, femeia acesta a fost prinsă chiar în actul adulterului.
5 Legea lui Moise spune că trebuie s-o omorâm. Tu ce zici?”
6 Ei încercau să-l prindă în cursă, doar-doar va spune ceva care să le dea temei să-l aresteze, dar Isus s-a aplecat şi a început să scrie cu degetul în ţarină.
7 Fiindcă îl tot presau să le dea un răspuns, el s-a ridicat în picioare şi a zis: „Bine, fie, omorâţi-o cu pietre – dar numai acela care n-a păcătuit niciodată are dreptul să arunce prima piatră.”
8 Apoi se aplecă din nou şi continuă să scrie în ţarină.
9 Conducătorii evrei se făcură nevăzuţi unul după altul, începând cu cel mai vârstnic, până când n-a mai rămas în faţa mulţimii decât Isus cu femeia.
10 Atunci Isus se ridică din nou în picioare şi-i spuse femeii: „Unde-ţi sunt pârâşii? Nu te-a condamnat nici unul?”
11 „Nu, Doamne, răspunse femeia.” Isus îi zise atunci: „Nici eu nu te condamn. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.”
12 Mai pe urmă, într-una din convorbirile sale, Isus a spus poporului: „Eu sunt Lumina lumii. Deci, dacă mă urmaţi pe mine, nu vă veţi poticni în întuneric, fiindcă o lumină vie va inunda cărarea voastră.”
13 Fariseii însă au ripostat cu cuvintele: „Eşti un lăudăros şi un mincinos!”
14 Isus le-a zis: „Afirmaţiile pe care le fac eu sunt adevărate, chiar dacă se referă la mine însumi. Căci eu ştiu de unde am venit şi unde mă duc, dar voi nu cunoaşteţi aceste lucruri privitoare la mine.
15 Voi emiteţi judecăţi asupra mea fără să cunoaşteţi faptele. Eu nu vă judec acum;
16 dar dacă aş face-o, ar fi o judecată absolut corecta în toate privinţele, căci eu îl am pe Tatăl, care m-a trimis.
17 Legile voastre spun că dacă doi oameni se învoiesc asupra unui anumit fapt petrecut, mărturia lor este acceptată ca fiind adevărată.
18 Ei bine, eu sunt unul dintre martori iar Tatăl care m-a trimis este celălalt.”
19 „Unde-ţi este tatăl?” l-au întrebat ei. Isus a răspuns: „Voi nu ştiţi cine sunt eu, prin urmare, nici cine este Tatăl meu. Dacă m-aţi cunoaşte pe mine, atunci l-aţi cunoaşte şi pe el.”
20 Isus a făcut aceste declaraţii pe când se afla în acea parte a templului numită „Tezaurul”. Dar ei nu l-au arestat, căci încă nu îi venise vremea.
21 Mai târziu, Isus le-a spus din nou: „Eu voi pleca dintre voi; şi voi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatele voastre. Şi unde mă duc eu voi nu puteţi veni.”
22 Iudeii au întrebat: „Are de gând să se sinucidă? Ce vrea să spună cu asta: «Unde mă duc eu voi nu puteţi veni»?”
23 Atunci el le-a spus: „Voi sunteţi de aici de jos; eu sunt de sus.
24 De aceea am zis că veţi muri în păcatele voastre, fiindcă dacă nu credeţi că eu sunt Mesia, Fiul lui Dumnezeu, veţi muri în păcatele voastre.”
25 „Să ne spui cine eşti tu!” îi cerură ei socoteală. El răspunse: „Eu sunt cel care am susţinut întotdeauna că sunt.
26 Pentru multe lucruri aş putea să vă condamn şi multe aş putea să vă învăţ, dar n-am s-o fac, fiindcă eu nu rostesc decât ceea ce mi-a spus cel care m-a trimis să vorbesc, şi el este Adevărul.”
27 Dar ei tot nu pricepeau că le vorbeşte despre Dumnezeu.
28 De aceea, Isus le-a mai spus: „Când îl veţi fi omorât pe Fiul omului, atunci vă veţi da seama că eu sunt acela şi că nu v-am expus propriile idei, ci am vorbit ceea ce m-a învăţat Tatăl.
29 Şi cel care m-a trimis pe mine este cu mine – nu m-a părăsit – fiindcă eu întotdeauna fac ce-i este plăcut lui.”
30 Atunci, mulţi dintre conducătorii iudei care l-au auzit rostind aceste vorbe au început să creadă că el este Mesia.
31 Acestora Isus le-a spus: „Voi sunteţi ucenicii mei cu adevărat dacă trăiţi aşa cum vă învăţ eu.
32 Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera.”
33 „Dar noi suntem descendenţii lui Avraam, i-au zis ei, şi niciodată n-am fost robii vreunui om de pe pământ. Ce vrei să spui cu asta că ne «va elibera»?”
34 Isus a răspuns: „Voi sunteţi robi ai păcatului, toţi până la unul.
35 Or, robii n-au drepturi, dar Fiul se bucură de toate drepturile existente.
36 Deci dacă Fiul vă va elibera, veţi fi liberi cu adevărat.
37 (Da, îmi dau seama că sunteţi descendenţii lui Avraam!) Cu toate acestea, unii din voi urziţi să mă ucideţi fiindcă mesajul meu nu găseşte răspuns în inimile voastre.
38 Eu vă spun ce am văzut când eram cu Tatăl. Voi însă urmaţi sfaturile tatălui vostru.”
39 „Tatăl nostru este Avraam”, declarară ei sus şi tare. „Nu este adevărat, replică Isus, fiindcă dacă ar fi, voi i-aţi urma exemplul său bun.
40 Pe când aşa, voi urmăriţi uciderea mea doar pentru că v-am spus adevărul auzit de mine de la Dumnezeu. Pe Avraam nu l-aţi vedea făcând asemenea fapte:
41 Nu, nu, ci voi mai degrabă ascultaţi de adevăratul vostru tată când vă purtaţi astfel.” Ei au ripostat: „Noi nu ne-am născut din flori – Tatăl nostru adevărat este însuşi Dumnezeu.”
42 Isus le-a zis: „Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci voi m-aţi iubi, căci eu am venit la voi din partea lui Dumnezeu. Nu mă aflu aici din voia mea, ci el m-a trimis.
43 De ce nu puteţi înţelege odată ce vă spun? De aceea, fiindcă sunteţi împiedicaţi să înţelegeţi!
44 Căci voi sunteţi copiii tatălui vostru, Diavolul, şi vă complăceţi în ticăloşiile săvârşite de el. De la început el a fost un ucigaş şi un duşman al adevărului – nu se găseşte nici o un adevăr în el. Când minte, pentru el asta este absolut normal, fiindcă este tatăl minciunilor.
45 Şi astfel, când vin eu şi vă spun adevărul, e şi normal ca voi să nu-l credeţi.
46 Care din voi mă poate acuza, pe drept, măcar de un singur păcat? Nici unul! Şi, dacă vă spun adevărul, de ce nu mă credeţi?
47 Oricine îl are pe Dumnezeu de tată ascultă cu bucurie cuvintele lui Dumnezeu, întrucât voi nu le ascultaţi, asta dovedeşte că nu sunteţi copiii lui.”
48 „Samariteanule! Străinule! Drace!”, rânjiră conducătorii evrei. „N-am spus noi întotdeauna că eşti posedat de demon?!”
49 „Nu este adevărat, a răspuns Isus, nu este nici un demon în mine. Căci eu dau cinste Tatălui meu – iar voi mă necinstiţi.
50 Şi deşi nu doresc deloc să devin mare, Dumnezeu aceasta îmi doreşte şi judecă pe toţi aceia care mă resping.
51 Vă spun cât se poate de răspicat că oricine ascultă de mine nu va muri niciodată!”
52 Conducătorii evreilor au zis a-tunci: „Ştim acum că eşti posedat de demon. Chiar Avraam şi cei mai falnici profeţi au murit, şi totuşi tu susţii că ascultarea de tine îl va împiedica pe un om să moară.
53 Prin urmare, nu cumva oi fi tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Sau decât profeţii, care au murit şi ei? În definitiv, cine te crezi tu?”
54 Atunci Isus le-a spus: „Dacă n-aş face altceva decât să mă laud singur, aceasta n-ar avea valoare. Dar Tatăl meu – pe care voi îl revendicaţi ca Dumnezeu al vostru – el este acela care face afirmaţii atât de măreţe despre mine.
55 Voi însă nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc. Dacă aş declara altfel, aş fi un mincinos la fel de mare ca voi. Dar fapt este că eu îl cunosc şi îl ascult întru totul.
56 Părintele vostru Avraam s-a bucurat nespus să vadă aceste zile. El ştia că voi veni şi se bucura la gândul acesta.
57 Conducătorii religioşi au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi zici că l-ai văzut pe Avraam?!”
58 Isus a răspuns: „Adevărul absolut este că eu existam cu mult înainte de a se fi născut Avraam!”
59 În acel moment conducătorii iudeilor au pus mâna pe pietre să-l ucidă. Dar Isus a fost ascuns de privirile lor şi a trecut printre ei, părăsind templul.