1 Apoi Domnul a ales alţi ucenici, şaptezeci la număr, şi i-a trimis înaintea sa, doi câte doi, prin toate oraşele şi satele pe care plănuia să le viziteze mai târziu.
2 Iată instrucţiunile pe care le-a dat acestora: „Rugaţi stăruitor pe Domnul secerişului să trimită mai mulţi lucrători care să vă dea o mână de ajutor, fiindcă e mult de secerat dar lucrătorii sunt foarte puţini.
3 Acum plecaţi şi nu uitaţi că vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4 Nu luaţi nici un ban cu voi, nici traistă pentru drum, nici măcar o pereche de încălţăminte de rezervă. Şi să nu pierdeţi timpul pe drum.
5 Ori de câte ori intraţi în vreo casă, oferiţi-i binecuvântarea.
6 Dacă e vrednică de binecuvântare, aceasta va rămâne; iar dacă nu, binecuvântarea se va întoarce la voi.
7 Când intraţi într-un sat, să nu vă tot plimbaţi din casă în casă, ci rămâneţi într-un singur loc, mâncând şi bând fără comentarii din tot ce vi se oferă. Apoi, nu şovăiţi când vi se acordă ospitalitate, căci vrednic este lucrătorul de plata sa.
8 Dacă într-un oraş sunteţi primiţi cu bucurie, urmaţi aceste două reguli: (1) Mâncaţi din tot ce vi se pune înainte,
9 (2) Vindecaţi bolnavii şi, în timp ce faceţi astfel, rostiţi cuvintele: «Împărăţia lui Dumnezeu este acum foarte aproape de voi.»
10 Dar dacă oraşul respectiv vă respinge, ieşiţi pe străzile sale, spunând:
11 «Ne scuturăm picioarele de praful oraşului vostru, ca să se ştie că de-acum încolo sunteţi sortiţi pierzării. Să nu uitaţi niciodată cât de aproape aţi fost de Împărăţia lui Dumnezeu!»
12 Chiar nemernica Sodomă va scăpa mai uşor decât o asememea cetate, în Ziua Judecăţii.
13 Ce orori vă aşteaptă pe voi, cetăţi ale Horazinului şi Betsaidei! Căci dacă s-ar fi făcut minunile mele în oraşele Tir şi Sidon, locuitorii lor s-ar fi pocăit de mult, îmbrăcându-se în sac şi aruncându-şi cenuşă în cap, drept semn al căinţei lor profunde.
14 Da, Tirul şi Sidonul vor avea parte de o mai mică pedeapsă în Ziua Judecăţii decât voi.
15 Ce să spun însă despre voi, cetăţeni ai Capernaumului? Oare voi vă veţi înălţa la cer? Nu, veţi fi coborâţi în iad.”
16 Apoi le spuse ucenicilor: „Cei care vă primesc cu bucurie pe mine mă primesc. Şi cei care vă resping pe mine mă resping. Iar cei care mă resping, pe mine, îl resping pe Dumnezeu care m-a trimis.”
17 Când s-au întors, cei şaptezeci i-au dat raportul plini de voioşie: „Până şi demonii ni se supun când facem uz de numele tău.”
18 „Da, aşa este”, le spuse el, „l-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger!
19 Iar eu v-am dat autoritate asupra întregii puteri a Vrăjmaşului, şi să umblaţi printre şerpi şi scorpioni, zdrobindu-i. Nimic nu vă va vătăma.
20 Totuşi, important este nu că vi se supun demonii, ci că numele voastre sunt trecute în registrul de cetăţeni ai cerului.”
21 Apoi a fost umplut de bucuria Duhului Sfânt şi a rostit următoarele cuvinte: „Te laud, o, Tată, Domn al cerului şi al pământului, că ai ascuns aceste lucruri de intelectualii şi înţelepţii în accepţia lumii, dar că le-ai revelat celor care posedă o încredere de copil. Da, Tată, îţi mulţumesc, fiindcă aşa ai găsit cu cale.
22 Toate lucrurile mi-au fost încredinţate de către Tatăl. Nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl şi nimeni nu-l cunoaşte pe Tatăl decât Fiul şi cei cărora găseşte de cuviinţă Fiul să li-l descopere.”
23 Apoi, întorcându-se spre apostoli, le spuse în şoaptă: „De ce privilegiu mare vă bucuraţi voi să vedeţi lucrurile acestea.
24 Mulţi profeţi şi regi de demult au năzuit din tot sufletul la aceste zile, ca să vadă şi să audă ce aţi văzut şi auzit voi!”
25 Într-o zi, un specialist în legea lui Moise s-a sculat şi l-a pus la încercare pe Isus, întrebându-l: „Invăţătorule, ce trebuie să fac pentru ca să moştenesc viaţa veşnică în cer?”
26 Isus îi răspunse: „Ce spune legea mozaică în această privinţă?”
27 „Spune aşa,” zise el, „că trebuie să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima, din tot sufletul, cu toată puterea şi cu toată mintea ta. Iar pe semen trebuie să-l iubeşti ca pe tine însuţi.”
28 „Perfect!” îi răspunse Isus. „Fă aşa şi vei trăi!”
29 Persoana respectivă însă dorea să se scuze (pentru lipsa sa de dragoste faţă de anumiţi oameni) de aceea întrebă: „Care semeni?”
30 Isus îi răspunse printr-o ilustraţie: „Un evreu care călătorea de la Ierusalim la Ierihon a fost atacat de bandiţi. Ei l-au despuiat de haine şi de bani, l-au bătut crunt şi l-au lăsat să zacă acolo la marginea drumului, pe jumătate mort.
31 Din întâmplare se abătu pe acolo un preot evreu; când zări omul întins la pământ, trecu numaidecât de cealaltă parte a şoselei şi-şi văzu mai departe de drum.
32 Un ajutor de preot de la templu făcu la fel, lăsându-l acolo să zacă mai departe.
33 Dar apăru şi un samaritean dispreţuit şi, când îl văzu, fu copleşit de milă.
34 Îngenunchind lângă el, samariteanul îi alină durerile, ungându-l cu alifii, şi-i bandajă rănile. Apoi îl sui pe măgarul său iar el merse pe jos, alături, până. când ajunseră la un han, unde rămase la căpătâiul bolnavului toată noaptea, dându-i îngrijirile necesare.
35 A doua zi, îi întinse hangiului două hârtii de o sută de lei şi-i spuse să se ocupe de om. «Dac-o fi să se ridice nota de plată peste suma aceasta,» zise el, «am să-ţi achit diferenţa la proxima ocazie când mai trec pe aici.»
36 Acum, care dintre cei trei ai spune că s-a purtat ca un semen adevărat cu victima bandiţilor?”
37 Omul răspunse: „Cel care i-a arătat un pic de milă.” Atunci Isus îi spuse: „Aşa este. Acum du-te şi fă şi tu la fel.” Maria, şi Maria
38 Continuându-şi Isus cu ucenicii călătoria spre Ierusalim, ajunseră la un moment dat într-un sat unde îi primi o femeie pe nume Marta.
39 Sora acesteia, Maria, stătea jos pe podea şi asculta tot ce spunea Isus.
40 Marta însă era absentă la toate acestea, deoarece era foarte prinsă de pregătirile pe care le făcea pentru cină. Deodată veni la Isus şi-i spuse: „Doamne, nu ţi se pare că e cam nedrept din partea soră-mi să stea cu mâinile în sân iar eu să mă ocup de toate? Spune-i să vină să mă ajute.”
41 Dar Domnul îi zise: „Marta dragă, ce te mai frămânţi tu pentru toate fleacurile acestea!
42 Când, de fapt, numai un singur lucru merită să te preocupe. Maria l-a descoperit deja – şi eu n-am să i-l iau.” Rugăciunea lui Isus