1 Odată, când ieşise Isus să se roage, unul din ucenicii săi veni la el, când termină, şi-i zise: „Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm, după cum şi Ioan şi-a învăţat ucenicii.”
2 Iată deci ce rugăciune i-a învăţat el: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se numele tău! Vie împărăţia ta! Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
3 Pâinea noastră cea de toate zilele – dă-ne-o nouă în fiecare zi
4 şi ne iartă nouă păcatele noastre fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator. Şi nu ne duce în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.”
5 Apoi, învăţându-i în continuare despre rugăciune, le spuse: „Să presupunem că te-ai duce la miezul nopţii la un prieten acasă cu gând să împrumuţi trei pâini. I-ai striga aşa:
6 «Tocmai acum a picat un prieten de-al meu, şi n-am ce-i da de mâncare.»
7 El ţi-ar răspunde din odaia de culcare: «Te rog nu-mi cere să mă scol acum. Uşa e încuiată noaptea şi toţi suntem în pat. Pur şi simplu n-am cum să te ajut de data aceasta.»
8 Dar eu am să vă spun următorul lucru: deşi nu va face aşa ceva în calitate de prieten, dacă continui să baţi suficient de mult timp, el se va scula şi-ţi va da tot ce doreşti – numai din cauza insistentelor tale.
9 Tot aşa e şi cu rugăciunea – cereţi mereu şi veţi primi mereu; căutaţi mereu şi veţi găsi mereu! Bateţi şi uşa vi se va deschide.
10 Oricine cere primeşte; şi toţi cei ce caută vor găsi; oricui bate, i se va deschide uşa.
11 Voi, bărbaţi care sunteţi părinţi – dacă vă cere fiul pâine, îi daţi oare o piatră? Dacă vă cere peşte, îi veţi da un şarpe?
12 Dacă cere un ou, îi daţi un scorpion? Fireşte că nu!
13 Şi dacă până şi nişte păcătoşi ca voi dau copiilor ce au nevoie, nu vă daţi seama că Tatăl vostru va face cel puţin pe atâta, şi va da Duhul Sfânt celor care i-l cer?”
14 Odată, când a izgonit Isus un demon dintr-un om care nu putea vorbi, omul şi-a recăpătat glasul. Mulţimea era extaziată,
15 dar unii ziceau: „Nu e de mirare că-i poate izgoni. El îşi trage puterea de la Satana, regele demonilor!”
16 Alţii i-au cerut să facă să se întâmple ceva deosebit în văzduh prin care să se adeverească afirmaţia sa că este Mesia.
17 El le cunoştea gândurile fiecăruia dintre ei, de aceea, a zis: „Orice regat în care domneşte războiul civil e sortit pieirii; tot aşa este şi în casa în care predomină discuţiile contradictorii şi certurile.
18 Prin urmare, dacă ar fi adevărat ce aţi afirmat voi, anume că Satana luptă cu sine, învestindu-mă pe mine cu puterea de a izgoni demoni, cum se face că regatul lui supravieţuieşte?
19 Şi dacă mie îmi dă putere Satana, discipolilor voştri cine le-o dă? Fiindcă şi ei izgonesc demoni! Credeţi că e dovadă a faptului că sunt posedaţi de Satana? Pe ei să-i întrebaţi dacă aveţi dreptate!
20 Dar dacă eu izgonesc demonii prin puterea lui Dumnezeu, faptul demonstrează că Împărăţia lui Dumnezeu a sosit.
21 Căci atunci când Satana, înarmat până-n dinţi, îşi păzeşte palatul, acesta e în siguranţă –
22 până când, cineva mai puternic şi mai bine înarmat îl atacă şi-l învinge, deposedându-l de arme şi luându-i avuţiile.
23 Oricine nu e pentru mine este împotriva mea; dacă nu mă ajută pe mine, aduce prejudicii cauzei mele.
24 Când este aruncat un demon afară dintr-un om, se duce în locuri pustii, căutând odihnă; dar negăsind-o, se întoarce în persoana din care a ieşit
25 şi constată că fosta sa locuinţă e măturată peste tot şi curată.
26 Atunci se duce şi mai ia cu el şapte demoni, şi mai răi decât el, şi intră cu toţii în om. Astfel, bietul om e într-o stare de şapte ori mai rea decât înainte.”
27 Pe când vorbea astfel, o femeie din mulţime strigă: „S-o binecuvânteze Dumnezeu pe mama ta şi pântecele din care ai ieşit, şi pieptul la care ai supt.”
28 El i-a răspuns: „Da, însă şi mai binecuvântaţi sunt toţi aceia care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l pun în practică.”
29 În timp ce mulţimea se îmbulzea către el din toate părţile, el le ţinu următoarea predică: „Trăim în vremuri rele, cu oameni răi. Ei cer la nesfârşit să se întâmple ceva ciudat pe ceruri spre a dovedi că sunt Mesia însă singura dovadă care le-o voi da este o minune asemănătoare cu cea a lui Iona,
30 ale cărui întâmplări au demonstrat locuitorilor din Ninive că Dumnezeu l-a trimis la aceşti oameni.
31 În ziua judecăţii se va ridica regina din Seba şi va acuza generaţia de astăzi, deoarece ea străbătuse cale lungă şi anevoioasă ca să audă înţelepciunea lui Solomon dar aici e unul cu mult mai mare decât Solomon şi nu prea mulţi îl iau în seamă.
32 „Ba se vor scula şi ninivenii să osândească naţiunea aceasta, fiindcă ei s-au pocăit în urma predicii lui Iona; or, aici e unul cu mult mai mare decât Iona dar naţiunea aceasta nu vrea să asculte.
33 Nimeni nu aprinde o lampă ca s-o ascundă de privirile oamenilor. Dimpotrivă, o va pune undeva la vedere ca să ofere lumină tuturor acelora care intră în cameră.
34 Ochiul îţi luminează întreaga fiinţă lăuntrică. Un ochi curat permite luminii să-ţi intre în suflet. Pe când, un ochi plin de pofte împiedică lumina să pătrundă şi te lasă să te pierzi în beznă.
35 Aşadar, vegheaţi cu băgare de seamă ca nu cumva să fie ascunsă lumina soarelui.
36 Dacă lăuntrul tău e inundat de lumină, nemaiexistând nici un ungher întunecos, atunci şi exteriorul va radia ca şi când te-ai afla în bătaia unui far.”
37 Pe când vorbea, unul din farisei l-a invitat la masă. Sosind la om acasă, Isus s-a aşezat la masă fără să îndeplinească ceremonialul de spălare cerut de datina evreiască.
38 Tare s-a mai mirat gazda când a observat aceasta.
39 Atunci Isus i-a zis: „Voi fariseii vă spălaţi pe dinafară, dar pe dinăuntru tot murdari rămâneţi – plini de lăcomie şi răutate.
40 „Proştilor! Oare nu le-a făcut Dumnezeu pe amândouă, şi partea dinăuntru, şi partea dinafară?
41 Cea mai bună demonstraţie a curăţiei o constituie generozitatea.
42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi, deşi aveţi grijă să dijmuiţi până şi cea mai mică fărâmă din venitul vostru, uitaţi cu totul de justiţia şi dragostea lui Dumnezeu. Da, trebuie să daţi zeciuială, dar nu trebuie să lăsaţi nefăcute celelale lucruri.
43 Vai de voi, farisei! Căci tare vă mai plac vouă locurile de cinste în sinagogi şi salutul reverenţios al tuturor oamenilor, când treceţi prin piaţă!
44 Da, vă aşteaptă o judecată groaznică. Pentru că voi sunteţi ca un mormânt ascuns pe câmp. Nu ştiu trecătorii ce putreziciune zace pe unde merg.”
45 „Domnule,” spuse un specialist în probleme de drept bisericesc, care era şi el de faţă, „dumneavoastră aţi adus insulte şi profesiei mele prin cele spuse adineaori.”
46 „Indiscutabil că şi pe voi vă aşteaptă aceleaşi orori!” spuse Isus. „Căci voi striviţi pe bieţii oameni sub povara unor pretenţii religioase cu neputinţă de îndeplinit – pretenţii pe care voi nici măcar nu vă gândiţi să le satisfaceţi.
47 Vai de voi! Fiindcă voi procedaţi întocmai ca strămoşii voştri din vechime care-i ucideau pe profeţi.
48 Ucigaşilor! Voi aprobaţi faptele părinţilor voştri, considerându-le drepte – în fond şi voi aţi procedat la fel.
49 Iată ce spune Dumnezeu despre voi: «Vă voi trimite profeţi şi apostoli dar voi pe unii îi veţi ucide iar pe ceilalţi îi veţi pune pe fugă.»
50 „Şi voi, cei din generaţia actuală, veţi fi făcuţi răspunzători de moartea tuturor slujitorilor lui Dumnezeu, de la întemeierea lumii –
51 începând cu asasinarea lui Abel şi terminând cu cea a lui Zaharia, care a pierit între altar şi sanctuar. Nu încape îndoială că asupra voastră va cădea acuzaţia.
52 Vai de voi, specialişti în religie! Căci voi ascundeţi adevărul de oameni. Voi înşivă nu vreţi să-l acceptaţi şi, pe deasupra, mai le luaţi şi altora şansa de a crede în el.”
53 Fariseii şi specialiştii în probleme juridice s-au aprins foc de mânie şi, începând din acel moment, îl atacară înverşunaţi cu o ploaie de întrebări,
54 doar-doar îl vor prinde-n cursă cu vreo vorbă care să le dea dreptul să-l aresteze.