1 Între timp, când s-a adunat o mulţime de zeci de mii, încât se călcau în picioare unii pe alţii, el se îndreptă spre ucenici şi le vorbi lor mai întâi: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicie. O asemenea ipocrizie nu va putea fi ascunsă la nesfârşit.
2 Până la urmă se va vedea ca drojdia în aluat.
3 Tot ce-au spus ei la întuneric se va auzi la lumină şi tot ce-aţi rostit voi în şoaptă la adăpostul odăilor tainice se va vesti de pe acoperişul caselor, ca să audă toţi!
4 Iubiţi prieteni, nu vă temeţi de oamenii aceştia care doresc să vă ucidă. Ei nu pot ucide decât trupul; asupra sufletului vostru nu au nici o putere.
5 Dar am să vă spun eu de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Dumnezeu care poate ucide şi arunca apoi în iad.
6 Cât costă cinci vrăbii? Vreo doi, trei lei? În orice caz, nu mai mult de atâta. Totuşi Dumnezeu nu uită pe absolut nici una din ele.
7 Şi el ştie până şi câţi peri aveţi în cap! Niciodată să nu vă temeţi, căci voi îi sunteţi cu mult mai de preţ decât un stol întreg de vrăbii.
8 Iar eu vă asigur de următorul lucru: anume că eu, Fiul omului, vă voi onora în public în prezenţa îngerilor lui Dumnezeu, dacă şi voi mă veţi recunoaşte în public aici pe pământ ca prietenul vostru.
9 Dar mă voi lepăda înaintea îngerilor de aceia care se leapădă de mine în mijlocul oamenilor.
10 Totuşi până şi cei care vorbesc împotriva mea pot fi iertaţi – pe când cei care vorbesc împotriva Duhului Sfânt nu vor fi iertaţi niciodată.
11 Iar când veţi fi aduşi la judecată înaintea dregătorilor evrei şi a autorităţilor în sinagogi, să nu vă îngrijoraţi cu privire la ce veţi spune în apărarea voastră,
12 căci Duhul Sfânt vă va da cuvintele potrivite chiar atunci.”
13 Atunci, cineva din mulţime îi strigă: „Domnule, vă rog să spuneţi fratelui meu să împartă moşia tatălui meu cu mine.”
14 Dar Isus îi răspunse: „Omule, cine m-a făcut pe mine judecător să mă pronunţ în asemenea chestiuni!
15 Atenţie! ia seama ca nu cumva să ajungi să doreşti întotdeauna lucruri pe care nu le ai.”
16 Apoi dădu un exemplu: „Un om bogat avea un pământ fertil, care-i aducea recolte îmbelşugate.
17 De fapt, hambarele sale erau pline până la refuz – într-atâta de nu mai reuşea să adune în ele totul. Se gândi el ce se gândi
18 şi-n cele din urmă exclamă: «A, ştiu ce-am să fac – am să le dărâm pe cele vechi şi am să-mi construiesc altele mai mari. Atunci voi avea destul loc.»
19 Şi voi zice sufletului meu: «Acu-i de trăit; ai adunat aici să-ţi ajungă pentru nu ştiu câţi ani. De-acum să te ţii trai uşor – mănâncă, bea şi veseleşte-te!»
20 Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! La noapte vei muri şi cine va avea parte de tot ce-ai agonisit tu?»
21 Da, nebun este orice om care-şi strânge bogăţii pe pământ, dar nu în cer”
22 Apoi, întorcându-se către ucenici, spuse: „Nu vă îngrijoraţi gândindu-vă dacă aveţi destul de mâncat sau cu ce vă îmbrăca.
23 Căci viaţa constă din alte lucruri, mult mai importante decât hrana şi îmbrăcămintea.
24 Priviţi corbii: ei nu seamănă şi nu seceră, nici nu au hambare pentru provizii de hrană şi, cu toate acestea, se descurcă admirabil – căci Dumnezeu este cel care-i hrăneşte. Or, voi îi sunteţi cu mult mai de preţ decât toate păsările!
25 În plus, ce rost are să vă îngrijoraţi? La ce bun să vă necăjiţi? Se va adăuga oare măcar o singură zi la viaţa voastră prin aceasta? Fireşte că nu.
26 Şi dacă îngrijorarea nu poate realiza nici măcar un lucru atât de mic, ce rost mai are să vă îngrijoraţi pentru lucruri mai mari?
27 Priviţi cum cresc crinii: nici nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun: Nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din aceştia.
28 Iar dacă Dumnezeu asigură îmbrăcămintea unor flori care astăzi sunt, mâine au dispărut, nu vă gândiţi atunci, îndoielnici ce sunteţi, că şi vouă vă va asigura îmbrăcămintea?
29 Nici pentru hrană să nu vă faceţi griji – gândindu-vă ce-o să mâncaţi şi ce-o să beţi; nu lăsaţi ca acestea să vă aducă nelinişte.
30 Toată omenirea se zbate pentru o bucată de pâine, dar Tatăl vostru ceresc vă cunoaşte nevoile fiecărei zile.
31 El vă va da întotdeauna tot ce vă lipseşte de pe o zi pe alta, dacă şi voi veţi face din Împărăţia lui Dumnezeu preocuparea voastră de căpetenie.
32 Deci nu te teme, turmă mică. Fiindcă Tatălui tău îi face o mare plăcere să-ţi dăruiască Împărăţia.
33 Vindeţi tot ce aveţi şi daţi celor nevoiaşi. Aceasta va face să crească pungile voastre din ceruri! Or, pungile din cer nu au petece nici găuri în ele. Comorile voastre de acolo nu vor dispare niciodată; nici hoţ nu le poate fura; nici o molie nu le poate distruge.
34 Oriunde este comoara voastră, acolo vor fi inima şi gândurile voastre.
35 Fiţi gata – complet îmbrăcaţi şi pregătiţi –
36 pentru întoarcerea Domnului vostru de la ospăţul de nuntă. Atunci veţi fi în stare să-i deschideţi uşa şi să-l poftiţi înăuntru, în clipa în care soseşte şi bate la uşă.
37 Mare va fi bucuria acelor care sunt gata şi-l aşteaptă să se întoarcă. El însuşi îi va aşeza la masă, se va îmbrăca în haine de ospătar, şi-i va servi, în timp ce ei vor sta aşezaţi şi vor mânca.
38 S-ar putea ca el să vină la ora nouă seara – sau chiar la miezul nopţii. Dar indiferent când va veni, slujitorii lui care sunt gata vor avea parte de bucurie.
39 Toţi ar fi gata pentru el numai dacă ar şti ora exactă a înapoierii – întocmai cum ar fi gata pentru un hoţ dacă ar şti când vine.
40 Aşadar, fiţi gata tot timpul. Căci eu, Fiul omului, voi veni când nimeni nu se aşteaptă.
41 Petru întrebă: „Doamne, numai nouă ne vorbeşti sau tuturor?”
42 Şi Domnul îi răspunse: „Eu vorbesc oricărui om credincios şi cumpătat căruia stăpânul îi acordă răspunderea de a-i hrăni pe ceilalţi slujitori.
43 Dacă se întoarce stăpânul său şi constată că s-a achitat cum trebuie de sarcină, atunci va exista o răsplată –
44 stăpânul său îi va da în grijă tot avutul lui.
45 Dar dacă omul începe să gândească în felul următor: «Domnul meu nu se va întoarce prea curând» şi începe să-i biciuiască pe bărbaţii şi femeile pe care se cuvenea să-i ocrotească şi să piardă timpul în chefuri şi beţii –
46 ei bine, atunci stăpânul său se va întoarce fără veste şi-l va îndepărta din postul de încredere, trimiţându-l la un loc cu cei infideli.
47 Va fi pedepsit aspru, fiindcă, deşi îşi cunoştea datoria, a refuzat să şi-o îndeplinească.
48 În vreme ce, cel ce nu este conştient de faptul că procedează greşit va avea parte de o pedeapsă uşoară. Se cere mult de la cei cărora li se dă mult, întrucât răspunderea lor este mai mare.”
49 Eu am venit să aduc foc pe pământ; ah, şi dacă mi-ar fi îndeplinită odată misiunea!
50 Groaznic botez mă aşteaptă şi cât de îngrădit sunt până la înfăptuirea lui.
51 Credeţi c-am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum! Ci, mai degrabă, dezbinarea.
52 De acum înainte familii întregi se vor scinda – trei pentru mine, doi împotrivă – sau poate invers.
53 Un tată va lua o anume hotărâre faţă de mine iar fiul său alta; mama şi fiica vor avea neînţelegeri; şi hotărârea unei soacre respectate va fi nesocotită de nora sa.”
54 Apoi se întoarse spre mulţime şi spuse: „Când vedeţi că se adună norii la apus, ziceţi: «Are să vină o ploaie». Şi aveţi dreptate.
55 Când suflă vântul de miazăzi ziceţi: «Astăzi va fi arşiţă mare».
56 Ipocriţilor! Tălmăciţi cerul destul de bine dar refuzaţi să luaţi seama la toate avertismentele din jurul vostru care vă înştiinţează despre criza ce stă să se abată asupra voastră.
57 De ce nu vreţi să vedeţi singuri ce este bine?
58 Dacă-ţi întâlneşti pârâşul în drum spre tribunal, încearcă să rezolvi cu el litigiul înainte de a ajunge în faţa judecătorului, altminteri el te va condamna la închisoare.
59 Fiindcă atunci nu vei mai fi liber până când nu vei plăti absolut totul, până la ultimul bănuţ.”