1 Cam în vremea aceasta, i s-a adus la cunoştinţă că Pilat măcelărise nişte evrei din Galileea în timp ce aceştia aduceau jertfe la templul din Ierusalim.
2 „Credeţi cumva că erau mai păcătoşi decât alţi oameni din Galileea?”, întrebă el. „Oare de aceea au suferit?
3 Deloc! Nu vă daţi seama că şi voi veţi pieri dacă nu vă lăsaţi de căile voastre rele şi nu vă întoarceţi la Dumnezeu?
4 Dar cei optsprezece oameni care au murit când s-a prăbuşit turnul din Siloam peste ei? Erau ei oare cei mai păcătoşi din Ierusalim?
5 Deloc! Şi voi veţi pieri dacă nu vă pocăiţi.”
6 Apoi dădu un exemplu: „Un om a sădit un smochin în grădina sa şi a venit de nenumărate ori să vadă dacă va putea găsi vreo roadă dar de fiecare dată rămânea dezamăgit.
7 În cele din urmă i-a spus grădinarului să-l taie. «Trei ani am aşteptat şi nu mi-a dat măcar o smochină!» zise el. «De ce să ne mai batem capul cu el? Şi aşa ocupă degeaba un loc pe care l-am putea folosi altfel.»
8 Mai acordă-i o şansă, răspunse grădinarul. Lasă-l încă un an şi am să mă ocup de el în mod special.
9 Dacă obţinem smochine la anu, bine; dacă nu, am să-l tai.”
10 Într-o zi de Sabat, pe când învăţa pe oameni în sinagogă,
11 a văzut o femeie infirmă, care de optsprezece ani era gârbovă şi nu se putea îndrepta.
12 Chemând-o la el, Isus îi spuse: „Femeie, eşti vindecată de boala ta!”
13 O atinse şi pe dată ea se îndreptă de spate. Cum îi mai mulţumi ea lui Dumnezeu şi cum îl mai slăvi!
14 Dar conducătorul evreu al sinagogii din localitate era foarte indignat de faptul că Isus a vindecat-o într-o zi de Sabat. „Şase zile din săptămână sunt pentru lucru”, strigă el mulţimii. „Acelea sunt zilele de venit la vindecare, nu în ziua de Sabat!”
15 Domnul însă îi răspunse: „Ipocritule! Şi tu lucrezi de Sabat. Oare nu-ţi dezlegi vita din grajd în Sabat ca s-o adăpi?
16 Şi greşesc eu, doar pentru că e Sabat, când eliberez această evreică de cei optsprezece ani de robie ai Satanei?”
17 Spusele acestea îi făcură de ruşine pe duşmanii săi. Şi tot poporul se bucură de faptele sale minunate.
18 Apoi începu să-i înveţe iarăşi despre Împărăţia lui Dumnezeu: „Cum este Împărăţia? Întrebă el. Prin ce o pot ilustra?
19 Este ca o sămânţă minusculă de muştar, sădită într-o grădină; curând ea creşte şi se face o tufă înaltă, în ale cărei ramuri vin să locuiască păsările.
20 Este ca drojdia frământată până ce devine aluat,
21 al cărei efect nu-l vezi decât atunci când aluatul a crescut.”
22 El mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, învăţându-i pe oameni pe unde trecea, înaintând mereu spre Ierusalim.
23 Cineva l-a întrebat: „Numai câţiva vor fi mântuiţi?” Şi el răspunse:
24 „Uşa care dă spre cer este îngustă. Munciţi din răsputeri să intraţi pe ea, fiindcă adevărul e că mulţi vor încerca să intre,
25 dar odată ce stăpânul casei a încuiat uşa va fi prea târziu. Atunci dacă veţi sta afară şi veţi bate, rugându-vă: «Doamne, deschide-ne uşa», el vă va răspunde: «Nu vă cunosc!»”
26 «Dar am stat la masă cu tine şi ne-ai învăţat pe străzile noastre», veţi zice voi.
27 Şi el vă va răspunde: «Vă spun că nu vă cunosc. Nu puteţi intra aici, aşa vinovaţi cum sunteţi. Plecaţi!»”
28 Şi va fi plâns mare şi scrâşnet de dinţi când, stând afară, îi veţi vedea pe Avraam, Isaac şi Iacob, şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu –
29 căci vor veni oameni din toată lumea să-şi ocupe locurile acolo.
30 Notaţi bine acest lucru: unii care sunt dispreţuiţi acum vor fi mult onoraţi atunci; iar unii care se bucură de mare consideraţie în prezent vor fi cei mai neînsemnaţi atunci.”
31 La câteva minute după aceea, nişte farisei i-au zis: „Du-te de aici dacă ţii la viaţă, căci regele Irod este pe urmele tale!”
32 Isus răspunse: „Duceţi-vă şi spuneţi-i vulpii aceleia că voi continua să izgonesc demoni şi să fac minuni de vindecare astăzi şi mâine; iar a treia zi voi ajunge la destinaţie.
33 Da, astăzi, mâine şi poimâine! Căci nu s-ar cuveni ca un profet al lui Dumnezeu să fie ucis altundeva decât în Ierusalim!
34 „O, Ierusalime, Ierusalime! Cetatea care ucide profeţii! Oraşul care îi omoară cu pietre pe cei ce îi sunt trimişi în ajutor! De câte ori nu am vrut să-ţi adun copiii la un loc cum îşi strlnge o cloşcă puii sub aripi, dar nu m-ai lăsat.
35 Iar acum… o, acum casa îţi este pustie. Şi nu mă vei mai vedea până când vei zice: «Bun venit celui ce vine în numele Domnului!»