1 Într-o zi de Sabat, pe când se afla în casa unui membru al consiliului evreiesc,
2 fariseii îl pândeau ca să vadă dacă-l va vindeca pe un om de acolo ce suferea îngrozitor de hidropizie.
3 Isus le spuse fariseilor şi specialiştilor în drept care stăteau împrejur: „Ei, ce ziceţi, e drept după lege să vindeci un om în Sabat sau nu?
4 Iar când ei refuzară să-i răspundă, Isus îl luă pe bolnav de mână, îl vindecă şi-i spuse să plece.
5 Apoi se întoarse către ei: „Care dintre voi nu lucrează în ziua de Sabat?”, întrebă el. „Dacă vă cade vita într-o groapă, oare nu săriţi să o scoateţi afară?”
6 Nici de data aceasta ei nu avură ce să-i răspundă.
7 Când observă el că toţi cei care veneau la masă se căzneau să stea cât mai aproape de capul mesei, îi sfătui astfel:
8 „Dacă eşti invitat la un ospăţ de nuntă, nu te lupta să capeţi întotdeauna cel mai bun loc. Fiindcă dacă se iveşte unul mai respectat decât tine,
9 gazda îl va aduce la locul tău şi-ţi va spune: «Dă-i voi dânsului să stea în locul tău.» Iar tu, roşind, va trebui să ocupi unul din locurile rămase libere în altă parte a mesei.
10 Mai degrabă, procedează astfel: aşează-te în locul cel mai de pe urmă şi, când te va vedea gazda, va veni şi-ţi va spune: «Prietene, avem un loc mai bun pentru tine!» Astfel, vei fi onorat în faţa tuturor oaspeţilor.
11 Căci oricine caută să se onoreze singur va fi umilit; iar cel ce este umil va fi o-norat.”
12 Apoi se întoarse către gazdă. „Când dai o masă”, spuse el, „să nu inviţi prieteni, fraţi, rude şi vecini bogaţi. Căci ei îţi vor întoarce invitaţia.
13 Invitâ-i, în schimb, pe cei săraci, pe schilozi, pe şchiopi şi pe orbi.
14 Atunci, la învierea celor evlavioşi, Dumnezeu te va răsplăti fiindcă ai invitat din aceia care nu te pot recompensa.”
15 Auzind acestea, un om care stătea la masă cu Isus exclamă: „Ce mare privilegiu va fi să intri în Împărăţia lui Dumnezeu!”
16 Isus răspunse printr-o pildă: „Un om a pregătit un mare ospăţ şi a făcut o sumedenie de invitaţii.
17 Când totul era gata, şi-a trimis servitorul să treacă pe la oaspeţi şi să-i anunţe că a sosit timpul să vină.
18 Dar ei începură să se scuze. Unul zise că tocmai a cumpărat un ogor şi doreşte să-l vadă, deci să-l ierte că nu poate veni.
19 Un altul spuse că a cumpărat de curând cinci perechi de boi şi vrea să-i încerce.
20 Un altul tocmai se căsătorise şi nu putea veni din această cauză.
21 Servitorul se întoarse şi aduse la cunoştinţa stăpânului tot ce-a spus fiecare. Stăpânul său se înfurie şi-i spuse să iasă degrabă pe străzile şi uliţele oraşului şi să invite cerşetorii, schilozii, şchiopii şi orbii.
22 Dar şi după aceasta tot mai rămaseră locuri libere.
23 «Ei, atunci ieşi la hotar şi cutreieră drumurile de ţară, îndemnând pe oricine îţi iese în cale să vină, numai să se umple casa.
24 Fiindcă nici unul din cei pe care i-am invitat în primul rând, nu va gusta nici măcar un strop din tot ce le pregătisem.»”
25 Mulţimi mari de oameni mergeau după Isus. El se întoarse spre ei şi le vorbi aşa:
26 „Oricine doreşte să fie ucenicul meu trebuie să mă iubească mult mai mult decât îşi iubeşte propriul tată şi propria mamă, soţia, copiii, fraţii sau surorile sale – ba mai mult chiar decât propria viaţă – altminteri nu poate fi ucenicul meu.
27 Şi nimeni nu poate fi ucenicul meu dacă nu-şi poartă crucea şi nu mă urmează.
28 Dar să nu porniţi înainte de a cântări preţul. Căci cine începe să construiască o clădire fără să alcătuiască mai întâi un deviz de cheltuieli şi să verifice dacă are suficiente fonduri pentru efectuarea tuturor plăţilor?
29 Altminteri, e posibil să nici nu termine bine cu fundaţia şi să constate că nu mai are bani. Cum vor mai râde toţi de el atunci!
30 «Îl vezi pe omul acela?», îşi vor bate ei joc. «A început casa aceea, dar i s-au terminat banii înainte de a ajunge la capăt cu construcţia!»
31 Sau, cărui rege i-ar trece prin cap să meargă la război fără să ţină mai întâi sfat cu consilierii săi şi să discute dacă armata sa de zece mii de oameni e suficient de puternică pentru a învinge pe cei douăzeci de mii de oşteni care se îndreaptă împotriva sa?
32 Dacă se ajunge la o hotărâre negativă, atunci, cât sunt încă trupele inamice departe, va trimite o delegaţie de armistiţiu, care să discute condiţiile de pace.
33 Astfel, nimeni nu poate deveni ucenicul meu dacă nu se opreşte întâi să-şi cântărească bunăstarea – şi apoi să renunţe la totul de dragul meu!
34 De ce folos mai e sarea care şi-a pierdut gustul?
35 Sarea lipsită de gust nu mai este bună de nimic – nici măcar ca îngrăşământ. Este total lipsită de valoare şi trebuie aruncată. Ascultaţi cu atenţie, dacă vreţi să înţelegeţi tâlcul celor spuse de mine.”